O fapta buna nu ramane niciodata nepedepsita. Dupa o repriza de doua ore de deszapezit masina si scara blocului in urma ninsorii abundente de duminica, m-am ales ieri cu o durere de spate si febra musculara. Asa ca am lipsit de la birou cu binecuvantarea sefilor si am avut o zi de… odihna activa.
Cautand alta chestie prin biblioteca mea auto, mi-a cazut in mana (literalmente) o carte primita cadou vara trecuta si pe care n-am atins-o de atunci. Se cheama “Enzo sau arta de a pilota pe ploaie”, este scrisa de un tip al carui nume nu-mi spunea nimic (Garth Stein) si are pe coperta jumatatea dreapta a unui cap de caine labrador. Cred ca de-asta n-am fost entuziasmat ca o citesc atunci cand am primit-o…
Insa ieri mi-am spus ca trebuie sa vad ce-i cu cartea asta. Contrar primei impresii, nu e vorba de o biografie a lui Enzo Ferrari si nici nu este un ghid care te initiaza in secretele pilotajului sportiv – am depasit de mult varsta la care mai credeam ca pot sa invat acest lucru dintr-o carte. Dar incepe cu un citat din Ayrton Senna, fapt care in sine m-a motivat sa citesc macar primele 10 pagini.
Suficient cat sa ma prinda lectura, mai ales ca am recunoscut stilul literaturii americane si se vorbeste cu entuziasm despre motorsport. Nu-ti face griji, nu e vorba despre NASCAR, ci despre cursele pe circuit cu viraje de stanga si de dreapta. Este vorba despre un tanar pilot yankeu pasionat de cursele de anduranta, iar povestea lui este spusa de Enzo. Nu are decat prenume, pentru ca Enzo este… cainele familiei.
Cartea este plina de momente traite “la prima mana” pe marginea circuitelor, insa geniul abordarii este ca vede cursele ca pe o metafora a vietii. Folosind tehnicile necesare pe pista, poti “pilota” cu succes printre toate problemele existentei. Nu este mare filosofie (n-am glumit cand am spus ca povestea este scrisa asa cum o intelege un caine!). Este genul de lectura de combatere a stresului care te lasa cu ceva mai mult decat niste poante.
Nu-ti spun mai multe, cauta cartea in orice forma o poti gasi.
un fel de pescarusul jonathan livingston, varianta auto..:P
Frumos. Chiar m-ai convins s-o caut si sper sa reusesc sa “raman” cu niste manevre d-astea de evitare a problemelor vietii…
Am uitat sa precizez ca am gasit pe site-ul autorului ceva foarte interesant. Masina lui Alexander Rossi din IFM poarta logo-urile site-ului GoEnzo.com, pagina care promova povestea lui Enzo. Poze aici: http://www.garthstein.com/gallery2/main.php?g2_itemId=565
Foarte tare!