Anul trecut, in ajun de 1 Mai, am auzit din intamplare o stire la radio despre caravana biciclistilor catre mare, iar imaginatia mi s-a inflamat instantaneu. Insa deja imi confirmasem participarea la evenimentul Red Bull F1 Mix, de la Mamaia, astfel ca am inghitit in sec si mi-am spus “la anul”. De putine ori mi se intampla sa reiau chestiile pe care le aman cu un an (de pilda, examenul de licenta), insa de data asta am lasat orice deoparte, cu gandul ca voi petrece weekend-ul de “Ziua Muncii” pe bicicleta si ca la ultimele pedale voi simti in nari briza sarata a marii.
Si n-am fost singurul din redactie, colegul Vlad Mitrache fiind si el amator de o asemenea aventura, la fel ca si Silviu Mocanu, fostul nostru junior DTP. Impreuna cu ei, m-am inscris in caravana Cu bicicleta la mare si am plecat la drum sambata dimineata, cu gandul unui traseu de aproape 300 km, in doua zile. Pentru ca mersul cu bicicleta pe autostrada este interzis, organizatorii si Politia ne-au deturnat pe un drum ocolitor, ce-i drept mai pitoresc decat peisajul monoton de pe A2 si cu mai putini bizoni in trafic.
Astfel, dupa startul festiv de la Circul Globus, am iesit din Bucuresti prin comuna Pantelimon, mergand in mai multe plutoane pe DN3, pana la Drajna, unde am inceput sa urcam spre Slobozia, iar de acolo am ajuns in efectiv complet la Amara, unde s-a incheiat prima zi de mers, la capatul a 140 km care ne-au stors de energie. Poate ca si excesele de efort (iesind din plutonul 3 si sprintand pana in fruntea primului pluton) si-au spus cuvantul, insa la Amara, toti trei contemplam drumul de intoarcere spre Bucuresti, cu trenul.
Poate a fost apa deosebita (cu miros de apa minerala) care curgea la dusul hotelului din Amara sau poate intalnirea la masa cu Virgil Galateanu – un om simplu, dar extraordinar, care a facut turul lumii pe bicicleta – dar a doua zi am simtit ca pot sa ajung la mare si am continuat drumul. A dezertat doar Vlad, care a preferat sa ajunga la mare cu masina. A stiut cand sa puna punct aventurii - la care s-a descurcat cu brio, daca ma gandesc ca a descoperit bicicleta abia acum vreo 8 luni. Nici mie nu mi-a fost usor sa ma urc in saua bicicletei, asa ca am renuntat la ambitiile din prima zi si am apelat la siretlicuri ca sa raman in caravana: am rulat in plasa masinilor oficiale sau a altor biciclisti pe post de paravan atunci cand batea vantul.
Drumul pana la Harsova a fost OK si pot spune ca m-am “odihnit” dupa risipa de energie din ziua precedenta, insa Podisul Doborogei, cu nenumaratele sale vai, si mai ales vantul au fost cam mult pentru mine. Dupa o agonie de circa 10 km pe care i-am parcurs in vreo ora, am abandonat in localitatea Galbiori din jud. Constanta, in dreptul bornei care indica 49 km pana la finish. Ramasesem fara apa, fara nimic de rontait, iar pe inserat se lasase racoare – deloc confortabil in costumul meu de poliester.
In localitatea urmatoare (Dorobantu), aproape tot plutonul a abandonat, iar organizatorii au chemat autocarele cu care urma sa ne intoarcem in Bucuresti. Cu umilinta de a nu mai avea bani destui pentru “biletul” de autocar (l-am finantat pe amicul Silviu care nu a vrut sa plateasca prin card la Amara si in benzinarii, urmand sa-mi restituie imprumutul abia la primul bancomat din Constanta), ne-am intors in Bucuresti, minunandu-ne pana la Drajna de drumul pe care l-am parcurs cu bicicletele.
Am ramas insa cu o experienta care intra lejer intr-un Top 25 al celor mai frumoase zile din viata mea si cu destule lucruri invatate. Unul dintre ele a fost sa nu mai plec la un drum de 300 km pe sosea cu un mountain bike cu cauciucuri cu crampoane si late cat ale autocarului! Felicitari organizatorului (Geo de la “Bate Saua”) si multumiri lui Lucian Mandruta, care ne-a scos din impasul de a ramane si acum in minunata comuna Dorobantu. Cat despre mersul pe bicicleta pana la mare, mi-am zis din nou “la anul”… si cred ca ma voi tine de cuvant!
ce sexi sunteti in poliester
ma mir cum de nu s-a oferit vre-o amazoana sa va aduca in bucuresti; felicitari pt curaj
super tare,mai exista si altceva in afara de masina….v ati nascut in plm toti in masini
uite asa m-am ales cu cel mai inegal bronz din viata mea. Insa ma consolez cu gandul ca am fost singurul care si-a bagat picioarele in mare duminica.
Uah! Cand mi-ai povestit, la sfarsitul saptamanii trecute, despre ideea unui astfel de periplu mi-a revenit subit cheful de castelurile de pe valea Loarei, pe care le vedem in fiecare an in Tour de France. Ar fi fost, totusi, absurd sa nu existe un comentariu atat de patetic la post-ul tau. :))
Ma bucur ca ai fost, imi pare rau ca ai renuntat timpuriu (mi-am pus sperante mari in tine, sa stii!) si sper sa reusesti sa ajungi prin zona mea saptamana asta, sa te duc sa cumperi niste gume mai subtiri pentru bicicleta!
PAcat ca nu ati ajuns pana la capat… poate la anul cu putin antrenament si o alimentatie mai buna!!!
Daca ar fi existat o lista cu cei care au terminat cursa ai fi gasit si numele tau acolo, cei drept acelasi cu al meu.
Eu am reusit sa ajung la Constanta pe la 20.30 si dupa o ora de cautari sa gasesc locul de intilnire cu ceilalti si sa prind un loc in microbuzul de intoarcere la Bucuresti.
@Mihail: ma bucur ca mi-ai scris - inca de cand urmaream lista de inscrisi pe velorutia.ro ma gandeam ca ar fi tare sa ne cunoastem, prin prisma numelui aproape identic. Am vazut si pe lista de la hotelul din Amara ca ai fost printre cei care au bifat pentru locul in autocar la intoarcere. As vrea sa vin la iesirile lui Florin Leonte (”ultima joi din luna”) si poate facem cunostinta acolo. Am acasa si o cursiera. Apropo, felicitari ca ai ajuns la mare!
Anul trecut am ajuns in Constanta in jur de ora 7:30. Anul acesta, la aceeasi ora, eram la 42 km de Ct. Doua lucruri au facut diferenta:
s-a stat mai bine de o ora la masa de pranz.
1. vantul - anul trecut prindeam +35km/h la coborari (cu un maxim pt mine de 48 km/h), anul asta pedalam ca sa trec de 20 km/h la coborare
2. pauzele prea lungi si dese
A fost o experienta de povestit nepotilor! M-am dus ca noob-ul cu MTB-ul, dar am ajuns la Constanta la 9 seara, motivat si ars de soare. Super experienta, astept cu interes evenimentul urmator!
ahahaha. ce tari sunt aia pe dubla :)) F tare! Felicitari pentru participare.
deci asa… pe tine te-am pescuit la galbiori… te-am dus pana in dorobantu si nici macar nu mi-ai spus cum te cheama
oricum, felicitari ca ai mers si atat
@Vlad: probabil ca duminica ai fost singurul care ti-ai bagat picioarele in mare, insa luni au fost si altii care au facut asta
Frumoasa povestea. Multumesc, am pus bookmark acestei pagini.
Am simtit pe pielea noastra de ce se construiesc eoliene in Dobrogea. Pacata ca nu a batut vantul invers.
Cel mai frumos 1 mai din viata mea!
In mintea mea a ramas foarte bine intiparit momentul din prima zi cand, dupa zecile de kilometri (nu multe, vreo doua) cu vant din fata/dreapta, am cotit-o la stanga spre Slobozia, din Dragalina (cred). De acolo si pana in Amara a fost bucata cea mai frumoasa. Apus in lan de rapita in stanga, vant din spate, drum liber si cu asfalt foarte bun in fata, racoare si cateva coborari care, sfidand logica, nu au fost urmate si de niste urcusuri. Ah, si relaxarea pe care ne-o dadea apropierea de destinatie, asa intermediara cum era ea.
Foarte frumos ce ati facut voi. E bine sa iti aduci aminte ca daca are roti nu trebuie neaparat sa aiba si motor.
Buna …
Doresc fotografii cu tatal meu (GALATANU Virgil) daca are cineva …
Multumesc anticipat…
P.S. ultima fotografie care o am este http://lh4.ggpht.com/_EdGU4IhgZEg/S-R_WDsPB4I/AAAAAAAABXw/0O1AmymzNhQ/ …
Voi lansa in curand un site ce-l dedic aventurilor sale … http://www.wgrstudio.com
la naiba, omule! postul tau m-a descurajat complet…inca sunt pe punctul de a organiza un drum cu bicicleta pana la mare…prima oara cand am citit mi-am zis…ia uite-i frate si p-astia…pleaca de la circ…pai pana iesi din buc…mori…dar dupa mi-ai spulberat imaginea idilica de drum in panta pana la mare…oricum, mi-ar fi de folos asa…sa stiu cam la cat timp faceati pauze si daca vreun coleg de-al vostru a facut pana sau ceva…
Sanatate.
Scopul acestui story nu era sa descurajeze cicloturismul, ci dimpotriva. In caravana organizata de “Bate Saua” se faceau opriri la fiecare 15-20-25 km, pentru rehidratare. Pene au fost destule (chiar colegul meu Silviu a avut pana) dar norocul nostru a fost ca am avut masina de asistenta de la Shimano dupa noi, care ne remedia problemele tehnice. Nu e deloc imposibil sa ajungi cu bicla la mare, insa trebuie sa-ti faci un plan bun: 1) sa nu incerci sa faci drumul intr-o singura zi, ci sa-ti propui etape de max 160 km pe zi; 2) sa nu pleci la drum in toiul verii ca este infernal de cald, asteapta pana la toamna sau in primavara viitoare; 3) mai intai sa faci un drum mai scurt gen 60 km adica vreo 20% din drumul spre mare; 4) sa eviti cu orice pret sa fii inca pe drum noaptea - este foarte periculos; 5) sa pleci la tine cu petice & camere de schimb, plus destui bani ca sa-ti cumperi apa si de mancare din aproape fiecare benzinarie pentru ca pedalatul pe distante mari iti consuma energia si trebuie sa te alimentezi cu regularitate ca sa nu ajungi la capatul puterilor. Bafta!
salutari tuturor …
cautati pe youtube “virgil galatanu” si gasiti un interviu fantastic despre tatal meu … sunt mandru de el …