Chiar daca nu esti fan de raliuri, probabil ca il cunosti pe Alexandru Filip de acum doi ani, cand a fost protagonistul unui episod in “Campania pentru piloti adevarati”. Eu il stiu din 2000, cand era junior in echipa de comunicare a companiei de telefonie mobila Dialog si deja cocheta cu statutul de pilot debutant. I-am urmarit cariera in acest rastimp si pot spune ca in ultimii ani a crescut foarte mult ca sportiv. Si nu ma refer aici la talia lui, cat mai ales la nivelul pe care l-a atins in pilotajul de performanta. Acum doua saptamani am avut privilegiul de a sta in dreapta lui Alex Filip, in masina de concurs Citroen C2 R2 cu care a participat la Sibiu Rallyshow. Mai facusem acest exercitiu de adrenalina si cu alti piloti, cu diverse ocazii, suficiente cat sa pot face o comparatie obiectiva. Pot spune ca m-a impresionat stilul foarte serios in care a abordat acel tur de calificare in care nu trebuia decat sa obtina un timp bunicel pentru a trece mai departe. De la inceput, ritmul lui a fost insa foarte intins, iar masina era exploatata aproape de limitele ei fizice, astfel incat de vreo doua-trei ori am avut impresia ca rasturnarea este iminenta atunci cand micul bolid aborda un viraj cu botul trecand razant pe langa malul de pamant de pe interior si cu spatele derapand generos. “Tipule, asa este schema! Sa para ca se rastoarna”, avea sa ma asigure el la capatul evolutiei. In stilul sau de pilotaj am recunoscut nu atat agresivitate, cat exuberanta, un soi de bucurie cu care se alimenteaza si care creste pe masura ce abordeaza cat mai aproape de perfectiune sectiunile traseului. Dupa finish, nu se exteriorizeaza prea mult (lucru rar la o persoana antrenata in comunicare), ai zice ca traieste doar satisfactia lucrului bine facut, dar spune ca acea bucurie il face sa mearga mai departe in aceasta disciplina. Ce-i drept, nu-l deranjeaza nici clinchetul cupelor pe bancheta din spate a masinii, atunci cand se intoarce spre casa de la un raliu, sau mesajele de felicitare ale fanilor. Dintre pilotii nostri de curse, Alex este genul de om care poate sa-ti vorbeasca si de alte lucruri decat intrebarea de autorally “Ce obiective ai in acest raliu/sezon?”, asa ca fiecare discutie cu el se incheie cu un zambet. Pilotul cu statura de K1 are un sustinator fidel inca de la inceputul carierei: mama lui. “Daca acum ma aflu intr-un punct, asta se datoreaza in mare masura mamei mele. A facut multe sacrificii pentru ca eu sa pot debuta in CNR”, povesteste vicecampionul Grupei A din CNR 2009. A fost aproape sa nu participe in acest sezon, pe fondul crizei financiare. Nu a gasit resursele financiare la timp pentru prima etapa a sezonului, insa a reusit sa ia startul la celelalte 7 etape din calendar, a bifat o victorie la Cluj si s-a aflat la un pas de titlul Grupei A, pierdut la o diferenta de un punct in favoarea lui Edwin Keleti. Intr-o singura fraza a rezumat ce n-a mers bine in 2009: “Am avut o abordare gresita a superspecialelor si am gresit mult”. Bunul nostru amic Berti Panaiot l-a sfatuit sa abordeze superspecialele cu multa retinere, pentru ca pe aceste probe scurte nu se poate castiga un raliu, dar se poate pierde. Alex a preferat sa mearga in derapaj “la spectacol”, impartasind celor de pe margine cate un pic din bucuria pe care o traieste el in masina de curse. Iar la doua raliuri a gresit in evolutia pe superspeciale si a pierdut timp. La Iasi a pierdut victoria si doua puncte suplimentare in campionat pentru numai doua secunde, la fel si la Arad, unde a scapat printre degete alte doua puncte pentru numai 0,2 secunde! Poate ca i-ar fi fost mai usor lui Alex sa adune bugetul pentru 2010 cu titlul de campion in buzunar, insa faptul ca riscat denota un lucru care arata din ce motiv a progresat ca pilot: si-a dorit mai mult! Nu a vrut numai sa castige, ci sa o faca intr-un mare stil. La fel ca in fotbal, una este sa dai gol ca un automat si alta este sa marchezi dupa un dribling frumos, sut in vinclu, din afara careului, cu lob peste portar. Comparatia nu este intamplatoare, daca ne gandim ca Alex Filip a pilotat “Dinamobilul”, masina sa de curse avand culorile unei mingi de fotbal si logo-ul clubului Dinamo. Viteza pe care a demonstrat-o pe probele speciale din 2009, cand s-a luptat cu un adversar care a avut un material de concurs superior, il recomanda anul viitor pentru titlul Grupei A. Urmatorul pas ar fi sa treaca pe o masina cu tractiune integrala, dar masinile Subaru sau Mitsubishi nu-l inspira deloc. Dupa debutul in competitii la volanul unei Dacii, Alex a fost consecvent marcii Citroen. Nu din conjunctura, ci pentru ca firma franceza omologase masini de curse potrivite pentru dezvoltarea unui tanar pilot. Singura masina 4x4 care l-ar atrage ar fi un Super 2000, drept urmare asteapta sa vada ce pregatesc in acest domeniu cei de la Citroen. foto: Catalin Stoia, Gabi Tomescu