Sunt trei lucruri pe care Steve McQueen le-a iubit mai mult decat sa joace temperamental si cool in fata camerelor: masinile, motocicletele si fetele. Multe fete. Blonde, brunete, de orice fel - se bucura de ele cu duzina. McQueen chiar stia vrajeala. Si ii mergea, garantat, de fiecare data. Amicul sau, Cliff Coleman, isi aminteste: "|ntr-o dimineata mergeam pe o sosea din Anglia. Steve se uita peste umar, vede o fata draguta pe banda alaturata si ii face cu mana. Ea ii raspunde cu acelasi gest. Fara nici un cuvant, el opreste pe margine, iar ea face la fel. Urca in masina ei, iar apoi nu l-am mai vazut doua zile." Dincolo de platoul de filmare si de toata gagicareala, a fost un pilot adevarat, semi-profesionist. Asta era ceea ce il motiva. "Cursele sunt viata. Tot ce se intampla inainte si dupa este doar asteptare", suna cuvintele sale memorabile din clasicul film Le Mans. Iata, spre exemplu, cursa de 12 ore de la Sebring, din 1970. McQueen a participat cu un Porsche 908, in echipa cu Peter Revson. Aveau sa castige la clasa lor si sa termine la 23 de secunde in urma invingatorului de la general. Dar McQueen era intors pe dos. Ar fi vrut victoria, si probabil ca ar fi obtinut-o daca nu era fortat sa piloteze cu un picior in ghips, dupa ce il fracturase cu sase saptamani inainte. La sfarsitul cursei s-a extras din masina scrasnind din dinti de durere - ghipsul era complet dezintegrat. Cred ca de-asta il putem considera un dur. Acelasi Porsche a fost utilizat ca masina din care s-a filmat la Le Mans, cateva luni mai tarziu, in acel an, insa cei de la asigurari l-au impiedicat pe McQueen sa participe (ar fi vrut sa ia startul intr-un Porsche 917, in echipa cu Jackie Stewart). Filmarile s-au desfasurat c=teva luni mai tarziu, cu McQueen la volan, ruland cu furie pe circuitul gol, pentru a se trage cadrele de aproape. Iar cursele sunt cele care l-au omorat. A murit in 1980 dupa operatia de tratare a cancerului de plamani, cauzat de azbestul din cagula ignifuga si din captuseala castii. Halal sfarsit pentru o vedeta de cinema. Ni-l putem imagina gandindu-se la acest lucru cu un ranjet ironic in coltul gurii.