Pe cat de mult sunt adeptul autostrazilor pentru siguranta si rapiditatea transportului interurban, pe atat de mult imi doresc vara sa evit show-ul de meltenism de pe Autostrada Soarelui. Nu regret catusi de putin “vechiul drum spre mare”, cu afurisita de unica banda pe sensul de mers si cu depasirile riscante de-o parte si de alta a particiantilor la trafic. O vreme am crezut ca este inevitabil sa calatoresc vara pe autostrada impreuna cu o mixtura de bizoni cu SUV-uri, baieti rai cu masini tunate (capota in alta culoare), pustani care pleaca la mare cu masina parintilor si soferi de ocazie care conduc masina la fel de rar cum folosesc tacamuri din inox. In redactie sunt imun la bancurile cu olteni, moldoveni, ardeleni sau “mitici”, in principal pentru ca originile familiei mele sunt dobrogene si ma simt mai mult danubiano-pontic decat fan al muntelui. Astfel ca tind sa fug spre mare, fie vara sau iarna, atunci cand am ceva timp liber si o masina cu rovinieta valabila. Norocul meu ca tocmai a aparut nr. 51 al revistei TopGear, asa ca am un weekend fara griji. Ba mai mult, am luat in primire o Toyota Prius cu un sistem hibrid nou-nout si am din nou dor de duca. Dintotdeauna m-a intrigat numele “Prius”, o denumire latineasca pentru o masina japoneza. Desi nu i-am banuit niciodata pe japonezi ca s-ar pricepe la marketing. Adica se face apel la traditie, dar in fapt Prius este un model hibrid care si-a propus inca de la incept sa se rupa de traditia automobilelor conventionale. Uneori imi vine sa nu-i pronunt litera “r” si ajung la Pius – numele unei dinastii de Papi din Vatican – alteori in mintea mea se petrece o atingere ca la firul de telefon si ma gandesc la Priam, regele cetatii Troia. Iar drumul meu preferat spre mare trece prin apropierea unei cetati antice – Adamclisi. Alaturarea noului pe care il reprezinta Toyota Prius cu vechiul pe care il reprezinta cetatea Adamclisi mi s-a parut obscen de nepotrivita. Asa ca m-am simtit dator sa o fac. Dupa 64 km pe A2, parasesc Autostrada la nodul rutier Lehliu-Gara si intru pe DN3, care coboara geografic spre sudul tarii. Noianul de sate ale Baraganului nu sunt deloc memorabile, insa decorul si starea de spirit se schimba pe masura ce te apropii de Dunare. Mai precis de punctul de trecere al Dunarii, pentru ca fluviul intrerupe DN3 pe vreun kilometru si nu poti trece pe celalalt mal decat cu bacul. Depasesti repede gandul ca pentru o aruncatura de bat ai platit 25 lei ca sa-ti urci masina pe bac si ca obtii chitanta numai daca o ceri de doua ori. Pe partea dreapta a drumului vezi blocurile din Bulgaria si realizezi ca aproape ai trecut in alta tara. Nici nu esti departe de adevar, pentru ca este de ajuns sa citesti numele localitatilor ca sa intuiesti diversitatea culturala si etnica a zonei. Cine este dobrogean si sustine ca este 100% roman, ori este foarte ignorant, ori te minte. Adamclisi inseamna in turceste “biserica lui Adam”. Otomanii nu erau foarte toleranti cu religia altor popoare, dar se pare ca au fost impresionati de Tropaeum Traiani, din moment ce au crezut ca a fost lacasul de cult al primului om. Tropaeum Traiani cinstea de fapt victoria legiunilor lui Traian asupra dacilor dunareni, iar mai aproape de zilele noastre ramansese din monumentul propriu-zis doar o gramada de moloz. A fost reconstituit in 1977, pentru centenarul independentei Romaniei, adica dintr-o ambitie a lui Ceausescu. Pentru accelerarea constructiei, planul a fost simplificat si nu s-a mai respectat intocmai adevarul istoric, plus ca s-au folosit materiale moderne, spre exemplu fier-beton. Cu alte cuvinte, este o constructie destul de penibila. Insa aici simti adevaratul gust al Romaniei: sa vizitezi Tropaeum Traiani te costa 6 lei; sa vizitezi complexul ruinelor cetatii de la Adamclisi este gratis! Daca te vede catusi de putin interesat, un paznic oltean de fel iti destainuie benevol povestea locului si iti raspunde la cele mai naive intrebari despre viata in cetatea antica. Iti vorbeste ca un ghid autorizat, desi se "lauda" ca nu are decat 4 clase. Ca sa-ti dai seama de dimensiunile cetatii, poti sa-i dai un tur cu masina, chiar la poalele zidurilor. M-a reconfortat gandul ca am parcurs turul cetatii cu emisii zero, in modul electric al Prius-ului si ca nu am eliberat noxe ori particule diesel in jurul pietrelor cioplite cu atata pricepere acum doua mii de ani. Stii de la rubrica de teste ca sunt fan Prius, iar acum tocmai am gasit un motiv in plus. Fotografii: Roxana Luca