Sa nu mai spui ca nu suntem ambitiosi. Si chiar daca treaba asta iese prost, spargem oricum orice record cunoscut pentru cele mai scumpe si spectaculoase accidente facute in numele jurnalismului. Da, TopGear este la mansa de comanda a celui mai mare si mai scump vas de croaziera, Oasis of the Seas, chiar in primul sau voiaj, cu plecare din Miami. Iti vine sa crezi? Tocmai noi, care avem o experienta nautica limitata la doar doua iesiri in larg si alea cu masini transformate in barci?! Trebuie sa te avertizez totusi, sunt cateva cifre mari care apar in aceasta calatorie extrema. Asa ca incepem cu cea mai mare: 915 milioane de euro. Atat i-a costat pe cei de la Royal Caribbean International sa fabrice nava Oasis. Cu alte cuvinte, o suta de mii de Fiat-uri 500, iar acest vas este cel mai scump lucru pe care am pus noi mana vreodata. Oasis este, pur si simplu, un monstru de masinarie. Masoara 360 de metri de la prova pana la pupa - mai lung decat orice portavion american si cu 23 de metri mai lung decat orice alt vas de croaziera din lume. Daca ar sta pe verticala, ceea ce nu recomandam, fara sa te ajute un prieten sau doi, ar fi mai inalt decat Canary Wharf sau cladirea Chrysler din New York. Este, de asemenea, si cea mai puternica masinarie care a ajuns - mare greseala - pe mainile noastre. Oasis este echipat cu sase motoare diesel monstruoase: trei V12 de 1.050 litri fiecare si alte trei V16 de 1.400 de litri bucata. Asta inseamna in total 7.350 de litri cilindree si o putere maxima de - tine-te bine - 135.000 de cai putere. Sau doua mii de Fiat-uri 500. Un ochi aruncat in camera motoarelor este de ajuns ca sa iti dai seama cat de masive sunt propulsoarele. Daca ai suficienta ranchiuna si un borcan mare de vaselina, poti arunca un copil in fiecare dintre cilindri. Viteza maxima este in jur de 48 de kilometri pe ora, dar la o greutate de 226.000 de tone, acceleratia nu este chiar punctul forte. La turatie maxima si cu un vant prielnic, Oasis poate ajunge la viteza maxima in 10 minute. Tot e putin mai rapida decat un G-Wiz intr-o dimineata geroasa. Jos de tot, sub punte, nestiind de maimuta neantrenata de la mansa vasului, sunt fix 6.296 de pasageri si 2.165 de membri ai echipajului, care isi vad de treaba lor obisnuita si anume, sa consume in exces, iar ceilalti sa curete cu mopul rezultatul excesului. Cu mai mult de 20 de restaurante la bord - dintre care unul cu o capacitate de 3.000 de scaune - plus doi pereti pentru escalada, un patinoar si un parc cu mii de plante adevarate, Oasis este mai mult un oras plutitor decat o nava de croaziera. Cand calotele polare se vor topi, revarsand miliarde de tone de Evian in ocean si inundand tot uscatul, Oasis este locul unde vom dori cu totii sa ne refugiem. Asta, daca nu il lovim de stanci inainte. La 16 etaje deasupra puntii, cand te uiti in jos, spre ocean, totul pare surprinzator de calm. Exista cateva moduri diferite de a controla vasul, inclusiv un trio de “bilute” pentru acceleratie, care arata foarte bine, cu care poti ajusta viteza si unghiul celor trei elice propulsoare. Dar mi s-a oferit covrigul, pentru ca, ei bine, poate fi manevrat si daca esti cel mai mare idiot. Dezamagitoare mansa de comanda, apropo: o copie nefidela a unui volan de curse - ma asteptam la treaba clasica de pirat, adica lemn de mahon slefuit si alama. Privind in jur decorul, posibilitatea unei ciocniri este mica. Apa calma, nu sunt iceberg-uri sau alte nave la orizont, doar o urma de pamant la vreo 36 de kilometri in fata pentru a intrerupe panorama marii. Care este distanta de franare a unui vas de croaziera de 226.000 de tone? Are nevoie de 36 de kilometri pentru a-si arunca ancorele? Se pare ca nu, ne spune capitanul Bill Wright, omul insarcinat cu pilotarea navei (foarte simpatic tipul, strangere de mana puternica, dar neconvingator modul in care isi poarta palaria, papagalul si piciorul de lemn), ne explica cum nu este nevoie de o carma, pentru ca cele 3 elice propulsoare se pot roti la 360 de grade. Astfel, cu elicele in pozitia inversa de mers, Oasis poate opri intr-o distanta egala cu lungimea ei. Conform standardelor Giant Ship, poate serpui printre locurile de parcare (sau cum le-or numi ei) la fel ca un smart fortwo. Asa ca iata-ne. Cu o plesnitura usoara mecanica, capitanul Bill transfera mansa spre mine si astfel sunt responsabil de cei 135.000 de cai putere si de cei 8.461 de oameni de la bord. Cu grija, misc mansa catre stanga, dar nu se intampla nimic. Navigam inainte. Trag spre dreapta. Tot nimic. Misc cu reavointa stanga-dreapta. Tot drept. Priviri dezaprobatoare de la scandinavii de pe punte. Este nevoie de manevre mai largi si mai hotarate. Pare de necrezut, dar navele de croaziera de 360 de metri lungime nu sunt facute pentru manevre stranse. In schimb, te apuci sa faci multe arce de cerc si intorci pe distante de 16 kilometri, pentru a nu-i face pe pasagerii tai sa-si verse Pina Colada. De fapt, daca nu ai un punct de referinta la orizont, este aproape imposibil sa iti dai seama ca intorci vasul. Soferii de Rolls-Royce sunt obisnuiti cu senzatia asta. Setez cursul spre Barbados, apuc mansa si fixez orizontul cu ceea ce, zic eu, este o privire de capitan. Sunt Drake, sunt Cook, sunt Blackbeard. Sunt invitat politicos sa parasesc puntea de comanda...