Nu mica mi-a fost mirarea in urma cu doua zile, cand am scris stirea despre Dacia Duster in Trofeul Andros. Pe cat de reconfortant este gandul ca Renaul investeste in imaginea noului SUV Dacia, pe atat trebuie sa ne fie de clar ca masina de curse nu are de fapt mai nimic in comun cu viitorul model de serie, nefiind altceva decat o caroserie din fibra de sticla pe un sasiu special construit pentru cursele pe gheata. Deja de aproape 20 de ani, Trofeul Andros ofera un gen de curse unic in peisajul motorsportiv mondial. Un veritabil “Race of Champions” pe gheata, intre pilotii de raliuri si cei de circuit, care se repeta de 7-8 ori in fiecare iarna, pe tot atatea circuite diferite. Ingredientele Trofeului Andros nu sunt deloc complicate. Intai de toate, este nevoie de un munte. Apoi, se traseaza un circuit de circa 800 metri si, de indata ce vine frigul, se varsa cat mai multa apa pe traseu. Dupa ce apa ingheata bocna, se repeta operatiunea de cate ori o permit temperaturile de afara. Pentru ca la final sa se obtina un magnific traseu de gheata naturala. Respectand aceste instructiuni, toti masivii muntosi ai Frantei, dar si din regiunea spaniola Navarra, gazduiesc ori au gazduit etape din Trofeul Andros, iar “bandele” de rebeli care sfideaza legile fizicii cu masinile lor vin sa-i incante pe localnici. Lupta cea mai apriga se da pentru cele doua clasamente importante: Elite, pentru pilotii profesionisti, si Promotion, pentru cei in devenire. Masinile au, obligatoriu, formele unor modele de serie, dar sunt realmente prototipuri 4x4, “imbracate” in caroserii din materiale ultra-usoare. Ele cantaresc 950 kg si sunt echipate cu motoare V6 de 3 litri, dezvoltand circa 340 CP. Insa o particularitate de ordin tehnic cu adevarat interesanta este aceea ca masinile au toate rotile directoare (4WS), lucru interzis in WRC, spre exemplu. Acest fapt ajuta la contracararea tendintei subviratoare a masinilor, mai ales in virajele stramte. Regulamentul sportiv este si el unul original. Fiecare etapa din calendar se compune din 2 zile de concurs, care puncteaza separat in campionat. Mai intai, o sedinta de anrenament cronometrat, in care masinile se lanseaza in serii de cate 4, pe o distanta de 3 tururi. Se retine cel mai bun timp pe un tur, ierarhia timpilor determinand ordinea de start in mansa intai de calificare. Si aceasta data, masinile evolueaza cate 4, dar acum este important timpul cumulat pe toate cele 3 tururi. Dupa o noua regrupare, a doua mansa de calificare le da pilotilor posibilitatea sa repete “exercitiul” din mansa intai. Este retinut cel mai bun timp cumulat, scos in oricare dintre manse, iar pe baza acestuia se atribuie 80% din puncte. Finala se disputa intr-un pluton de 12 masini, pe durata a 10 tururi. Acum, ordinea de sosire determina atribuirea celor 20% din puncte, care, adaugate la punctele obtinute in mansele calificative, ne dau clasamentul etapei. In 1990, cand s-a lansat, Trofeul Andros i-a atras mai intai pe pilotii de raliuri, care nu erau deloc straini de pilotajul pe gheata. Ralisti cu notorietate, precum Bertrand Balas, Danny Snobeck sau François Chatriot, au dominat in primii ani. Dar sistemul de concurs si publicitatea din jurul acestui campionat i-a atras pe alergatorii de circuit. Un tanar venit din cursele de monoposturi, Yvan Muller, a impresionat inca de la debut. Din 1996 pana in 2005, alsacianul a castigat titlul absolut de 9 ori, devenind – de departe! – recordmanul victoriilor de etapa. In prezent, cel supranumit “Yvan cel Groaznic” nu mai concureaza, fiind obligat sa se concentreze asupra Mondialului de Turisme (WTCC). Campionul en-titre este francezul Jean-Philippe Dayraut, care a castigat titlul in sezonul 2008/2009 la volanul unei Skoda Fabia. Laureatul precedentelor doua sezoane a fost Alain Prost (Toyota Auris), cel care anul acesta va fi concura pe Dacia Duster. Odata cu cresterea popularitatii Trofeului Andros, s-au diversificat si disciplinele competitionale. Motocicletele de enduro si-au facut aparitia pe circuitele de gheata, mai intai ca sport demonstrativ, apoi s-a infiintat un campionat propriu-zis. Alaturi de enduristi, vedetele din Dakar, precum Cyril Neveu, Stéphane Peterhansel si regretatul Richard Sainct, s-au infruntat cu pilotii de Superbike, precum Stéphane Chambon sau Régis Laconi. Calendarul din sezonul 2009/2010 cuprinde 7 etape. Sezonul demareaza pe data de 5 decembrie, la Val Thorens (care deschide calendarul Andros inca din 1992) si va lua sfarsit pe 30 ianuarie anul viitor, la Clermont. In trecut s-a organizat o etapa chiar si pe “Stade de France”, transformarea terenului de fotbal intr-un urias patinoar fiind o adevarata minune a ingineriei. Amenajarea traseului dura 3 zile, iar demontarea lui insemna alte 2 zile de munca febrila. Erau necesare 20.000 de blocuri de gheata (insumand 700 de tone) sudate intre ele cu ajutorul azotului lichid, pentru a acoperi o suprafata de concurs de 4.000 m2. Nu este deloc surprinzator ca in acest an de criza s-a renuntat la aceasta etapa costisitoare, in favoarea unor circuite mai conventionale.