Toata lumea care ma cunoaste de mai mult de 5 minute ma stie ca fan(atic) al sporturilor cu motor, de la F1 la WRC, de la NASCAR la cursele de off-road, ma intereseaza cam orice competitie motorizata, probabil cu exceptia liniutelor ilegale. Traiesc cursele cu intensitate, fie ca sunt la fata locului, fie le urmaresc de departe prin live timing sau tracking. Ca ziarist, cele mai reusite articole scrise de mine si interviuri au avut ca subiect competitiile auto si moto. M-am “infectat” cu microbul curselor de mic copil, dinainte sa ajung la scoala, mai exact de cand aveam 3-4 ani si mergeam cu tatal meu la cursele de dirt-track desfasurate pe circuitul de 400 metri de la marginea Capitalei (iesirea spre comuna Pantelimon), din jurul terenului de fotbal a echipei Metalul Bucuresti. Tatal meu ma aducea acolo si ma ridica pe umerii lui ca sa pot vedea actiunea. Practic, de la mijlocul anilor ’80 pana in primii ani de dupa 1990, m-am obisnuit sa simt aproape in fiecare weekend mirosul de zgura incinsa de rotile motocicletelor de concurs. La inceput un “all-star game” al sportivilor de dirt-track din blocul tarilor comuniste (dintre care iesea in evidenta echipa URSS), apoi o afacere nationala intre pilotii romani, fiecare concurs de acest gen la Metalul era urmarit cu nesat de mii de oameni. Nu doar pe bancile amenajate langa pista, cat mai ales in tribunele naturale din jurul complexului sportiv Metalul, ba chiar si pe zidurile de beton si in plopii care faceau umbra dar si intimitate pentru toaleta ad-hoc. N-a rezistat un deceniu intreg dupa 1990 si s-a pus lacatul la poarta circuitului de speedway Metalul, pe fondul declinului profund al acestui sport in Romania (spre deosebire de Polonia, unde a devenit mai popular decat fotbalul). Am avut ocazia sa trec prin zona pe cand ma intorceam de la AMC Kart, iar o sectiune prabusita a zidului din beton m-a “invitat” sa-l escaladez si sa revad timp de circa o ora locul in care mi-am petrecut atatea weekend-uri. Aveam sa gasesc speedway-ul de la Metalul intr-o stare avansata de degradare. Lemnul tribunelor a ajuns de mult pe foc in sobele locuitorilor din comuna Pantelimon si este de mirare ca fierul nu a fost canibalizat pentru a lua drumul centrelor de colectare a deseurilor metalice. Ma bucur insa ca speedway-ul nu a devenit groapa de gunoi si ca este relativ curat. Natura si-a reintrat in drepturi si a inceput sa-l recucereasca. Pare o contradictie de termeni, dar se gaseste intr-o paragina... eleganta si pasnica. In urma cu 20 de ani, mii de oameni se adunau in weekend sa-i vada pe cei mai buni piloti ai cluburilor de dirt-track din Romania contra oaspetilor sovietici, polonezi sau cehoslovaci. In acea duminica in care m-am intors, eram singur pe circuit, alaturi de patru cai care pasteau iarba de pe terenul de fotbal. Totul este acum calm si “zen”. Daca as avea de vreo suta de ori mai multi bani decat am acum, as cumpara acest complex motorsportiv pentru a-l reconditiona, finantandu-l eventual din inchirierea terenului de fotbal din mijloc.