Nu stiu ce fel de om trebuie sa fii ca sa mergi in Copenhaga, la COP15, sa asisti la dezbateri intre oameni pe cat de implicati in subiect, pe atat de buni oratori - fie ca sunt tehnicieni, arhitecti, artisti sau antreprenori - si, dupa ce pleci, inca sa mai lasi veioza aprinsa pe birou atunci cand tu nu esti acolo (fireste, in timp ce scriu asta, ma uit inspre usa baii si vad ca lumina e aprinsa acolo; ca sa nu mai vorbesc despre restul de 3 becuri aprinse intr-o micuta camera de hotel). Asadar, sunt un om schimbat - cum ar veni, din bine in si mai bine. Promit ca voi merge atat de mult pe bicicleta de acum incolo incat TopGear va trebui sa se transforme in TopPinion, iar daca vom mai primi hibride si alte prostii din astea la teste, eu voi fi omul care va spune cat sunt de varza. Asta, desigur, in asteptarea primei masini electrice in test aici, in Bucuresti. Pentru mai multe despre ce s-a intamplat la COP15 si implicarea BMW in toata treaba asta, va trebui sa astepti numarul viitor din revista. Pana atunci, ai grija la amprenta de carbon pe care o lasi - ca sa citez din cineva de aici, numai 50% din ea e obligatorie, restul tine de deciziile pe care le luam. Si, ca sa inchei citand dintr-un alt personaj, mai cunoscut si (bizar) mai apreciat - Kaa (nu masina, sarpele) - „Trust in meee”. Din ceea ce fara indoiala ca multe vreme de acum incolo se va numi Hopenhaga, un alt Vlad Mitrache.