Scriind aceasta poveste nu pot face abstractie de realitatea ca Romania nu are niciun circuit adecvat pentru automobilism. In alte tari din zona (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Grecia, Turcia) exista mai multe autodromuri, unele inclusiv la standardele Formulei 1, pe cand noi avem... cateva piste de karting. Ce-i drept, cu una mai mult, dupa ce va fi gata si cea de la Prejmer. Daca aceasta ar fi diferenta dintre noi si ei la nivelul domeniului auto, ar fi ca si cum ei ar merge cu masini, iar noi am avea doar biciclete. Caz in care ar trebui sa fim destul de fericiti, daca ne gandim ca pentru biciclete avem vreo doua piste de viteza, dintre care una chiar in Bucuresti, la 5 minute de redactia TopGear (la fel ca si hala de productie Ford din perioada interbelica). Nu se cheama autodrom, ci velodrom – un oval de beton pe care poti sa consumi drogul vitezei pe doua roti cat te duc plamanii. Vorbim aici despre velodromul Dinamo, un loc istoric al Bucurestiului. Poti observa asta imediat ce vezi balustrada rampei de acces pe velodrom, elegant sculptata in piatra, pe vremea monarhiei. Pista in aer liber este din beton captusit cu ciment (deci nu acoperita cu parchet, cum se poarta pe velodromurile moderne - cele mai multe acoperite) si are o inclinatie blanda pe cele doua linii drepte, care creste progresiv pe masura ce intri pe turnantele de 180º. De fapt, inclinatia creste spre exteriorul virajului, pana cand pista devine aproape verticala. Ai zice ca este un fel de "Zidul Mortii" sau varianta ciclista a infamului circuit de curse auto AVUS. Si stii care este lucrul cel mai cool? Faptul ca intrarea in Complexul Sportiv Dinamo este libera, deci nu te costa nimic sa intri ca sa dai o tura pe velodrom cu bicicleta sau il poti bate cu piciorul, pentru a vedea cat de inclinate sunt cele doua turnante. Are cineva impresia ca este floare la ureche sa rulezi pe velodrom? Incearca numai sa te arunci cu putere catre prima turnanta si te asigur ca prima reactie naturala care te incearca vazand zidul de beton ce se ridica inaintea ochilor este sa te napustesti pe frane. Pe turnante, esti cel mai in siguranta atunci cand esti in plina forja si pedalezi in continuare pana la iesirea din viraj. Daca te relaxezi pe mijlocul virajului si ramai in gol de putere, esti in mare pericol sa cazi, pentru ca gravitatia te trage in jos, spre interiorul virajului, iar daca incerci sa o dregi pedaland ca sa recuperezi tempoul, ai toate sansele sa lovesti pista cu pedala din dreapta, sa te dezechilibrezi si sa ajungi de-a berbeleacul pe gazonul de rugby din mijloc. Asadar, acorda-i respect velodromului; oricat de bun te-ai crede pe doua roti, acest loc te va invata cateva lectii. Din traditie (inca de pe vremea carelor romane), sensul de parcurgere a velodromului este numai spre stanga. Daca esti singur pe pista, poti sa incerci si spre dreapta, dar nu o face atunci cand altii parcurg ture in sensul normal – accidentul este aproape inevitabil. Ai acces cu bicicleta fara sa dai socoteala nimanui, iar velodromul este de cele mai multe ori liber. Cu exceptia zilelor cand se desfasoara intreceri oficiale de ciclism sau antrenamentele sportivilor de performanta. Sau cand se apropie Ziua Politiei, iar „capetele luminate” o ard cu motocicletele lor BMW.