Anul asta mi-am propus sa vad marea de 1 Mai, insa cu bicicleta nu m-am apropiat decat la 49 km de Constanta. De data asta, am luat masina, un Ford Focus 2.0 TDCi, ca sa fiu sigur ca ajung pe litoral (si nu doar pana in localitatea Galbiori) si ca voi simti la degetele picioarelor apa inca rece a Marii Negre, respectiv ca-mi voi umfla narile cu mirosul de alge putrede. Fie si asa, prefer oricand sa merg la mare in extra-sezon, decat in lunile in care hotelurile si terasele cauta sa scoata profit pentru tot anul. La aceasta data, Autostrada Soarelui este inca folosita in majoritate de “oamenii cu treaba” si este deocamdata rezonabil de libera. Altfel, intr-o seara de duminica din luna august, pe banda I mergi cu 80 km/h, in ritmul TIR-urilor, iar ca sa intri in depasire pe banda a II-a trebuie sa-ti dublezi viteza, la 160 km/h, in ritmul celor care de multe ori merg mai repede decat poate ingerul lor pazitor. Pacat insa ca el nu are un protocol cu al meu... Singurul lucru schimbat fata de anii trecuti sunt numeroasele radare mobile pe care le vezi pe lumina, in special dupa ce treci de Cernavoda. Nu am detector de radar in masina, pentru ca nu-mi place sa-mi pun sperantele intr-un aparat ca sa ma salveze de amenda si de punctele de penalizare. Prefer sa ma bazez pe instinctul de a descoperi radarele, in simtul de anticipare a pozitiei lor, in camaraderia soselei (adica flash-uri din sens opus) sau chiar in norocul chior. Toate acestea iti confera mai mult divertisment decat sa asculti de o chestie electronica – ca burlac, probabil este cel mai apropiat lucru de a merge in masina cu mama soacra. In ultima instanta, ca multi alti soferi, uneori prefer sa conduc cu viteza mai mica si sa ma uit mai des pe geamurile laterale. Astfel, ma pun la curent cu pretul pepenilor vanduti la marginea drumului si imi fac o harta mentala a birturilor comunale. Nu stiu cu cat contribuie reactia mea la siguranta rutiera, dar cred ca cei care s-au gandit sa tripleze numarul de radare mobile din Romania oricum nu s-au gandit la asta. Ajungem in Constanta pentru vizita anuala a Acvariului (un ritual pe care il respect de pe la 12 ani), ne plimbam pe faleza si pe dig, ascultam cum se sparg valurile de stabilopozi, intru in apa pentru cateva minute de inot, apoi un pic de plaja cat sa-mi treaca tremuratul compulsiv si luam masa intr-un restaurant recomandat de localnici. Ne abatem prin Mamaia, unde Focus-ul trece prin punctele de taxare unde nu trebuie sa platesti (inca) stupidul bilet de intrare in statiune, iar la intoarcere spre Bucuresti o apucam prin sud, trecand Dunarea cu bacul la Ostrov, unde oamenii cumsecade nu te streseaza cu chitanta pentru cei 25 lei platiti. Este doar una dintre calatoriile de o zi pe care mi le-am propus in 2010. Ce ma fac daca va exploda in lunile urmatoare pretul carburantilor? Sincer, nu prea imi pasa. Cum a zis si James May la un moment dat, vom renunta sa mai cumparam haine, insa tot ne vom conduce masinile! foto: Roxana Luca