Nu prea ne pricepem noi sa cantam "Muuuulti Ani Traiascaaaa", dar nu putem trece cu vedere ca fostul mare pilot Marin Dumitrescu numara de astazi toti atatia ani cate victorii are Michael Schumacher in F1: 91 (nouazecisiunu!). Ilustrul pilot bucurestean are un palmares cu care putini alti sportivi romani pot rivaliza, atat ca valoare, cat si ca diversitate. S-a nascut de fapt pe 19 ianuarie 1919, intr-un mic sat oltenesc, dar pentru ca nu se lucra in weekend la Primarie, in acte a fost inregistrat abia din prima zi lucratoare care a urmat, adica pe 21 ianuarie. Dupa ce si-a facut ucenicia ca mecanic si a asistat ca spectator la victoria lui Hans Stuck in Marele Premiu al Bucurestiului 1939 (pe un bolid Auto Union de 600 CP), nea Marin a inceput sa concureze pe o motocicleta in Bucurestiul primilor ani de dupa razboi. A trecut pe un Jeep "optimizat" pentru cursele pe circuit, iar apoi a cumparat o masina BMW 328 pe care a transformat-o in monopost, aducandu-i modificari intense. Daca regimul comunist i-ar fi permis sa alerge cu bolizii sai in Europa, Marin Dumitrescu putea fi primul nostru pilot de Formula 1. Sa nu uitam ca, in 1946-1953, patru rezidenti ai RDG disputau curse de Formula 1 sau Formula 2 pe monoposturi numite generic Eigenbau (germ. “constructie proprie”). Acestea combinau baza tehnica a BMW-ului 328 sport cu piese artizanale si cu o gama variata de organe mecanice de la masini de dupa razboi. Pilotul german Hans Stuck, fosta glorie a perioadei interbelice, s-a aventurat si el în competitii cu asemenea exhibitii ingineresti. Povestea transformarii BMW-ului in monopost, dar si a curselor de Jeep-uri din anii 1946-48 sau a primelor competitii auto "comuniste" cu Renault-ul 8 Gordini si a participarilor in Raliul Balcanic le-a strans in volumul autobiografic Un sfert de veac la volanul bolizilor, pe care l-a publicat in 1978, dupa retragerea din curse. L-am cunoscut pe Marin Dumitrescu in 2004, cand ma documentam despre cursele din Romania interbelica. Am fost uimit sa vad ca la 85 de ani inca mai venea in fiecare zi (cu tramvaiul) sa lucreze la service-ul Citroen din Bucurestii Noi, al fiului sau Radu Dumitrescu, la randul lui campion de automobilism. Mai recent, nea Marin este mecanicul si mentorul nepotilor sai, Andrei si Silviu Dumitrescu, unul avocat, celalalt economist, care din 2007 au adus primul monopost Dallara din Campionatul de Viteza in Coasta al Romaniei. Mare mi-a fost surpriza sa-l intalnesc pe nea Marin intr-o dupa-amiaza friguroasa de toamna din 2007, la finish-ul coastei de la Poiana Brasov, asteptand de la cronometror timpul realizat de Silviu Dumitrescu. Anul trecut, Silviu a devenit vicecampion national de viteza in coasta, repurtand 3 victorii cu spectaculosul sau bolid de Formula 3. Ne-am reintalnit in luna noiembrie, conducandu-l pe ultimul drum pe ziaristul auto Liviu Serban, redactor-sef al revistei Autoturism pe vremea cand prin paginile acestei publicatii visam la masinile frumoase din “lumea libera”. Am aflat cu surprindere ca nea Marin venise la biserica din Damaroaia cu tramvaiul si m-am oferit sa-l duc acasa cu masina mea, umilul Rover 45. Poate ca nici nu si-a dat seama, dar mi-a facut o mare onoare: nu mi se intampla deloc adesea ca eu sa fiu la volan, iar pasagerul meu sa fie un tip care a castigat 32 de tituri de campion national in automobilism! I-am spus ca in primavara as vrea sa-mi cumpar un Logan de curse cu care sa particip la cateva raliuri. Mi-a spus, cat se poate de franc, ca nu am destui bani sa cheltui pe un sezon intreg si nici priceperea tehnica de a pregati masina de concurs, insa daca nu o voi face am sa regret acest lucru toata viata si am sa-mi reprosez peste ani ca poate as fi fost un pilot bun atunci cand am avut ocazia. Asa ca decat sa-mi fac sange rau mai tarziu traind cu acest regret, mai bine fac praf niste bani acum, cand nu am obligatii familiale. Acesta a fost sfatul unui om de 90 de ani, mai lucid si mai calculat decat sunt eu acum la cei 28 ai mei. Marin Dumitrescu a trait mult – dar mai ales – a trait multe, astfel ca pretuiesc sfaturile lui mai mult decat toate celelalte pe care le-am primit de cand cochetez cu ideea debutului in pilotajul sportiv. La Multi Ani, nea Marin Dumitrescu!