Sunt trist. Chiar foarte trist. Criza asta mi-a stricat foarte multe planuri, din cele mai variate domenii. Una dintre marcile de care imi placea cel mai mult sa rad se afla intr-un oarecare colaps. Nu vreau ca Ssang Yong sa dispara din viata mea. Ma simt tradat. Cred, cu sincera si demna modestie, ca am scris unele dintre cele mai amuzante articole ale mele legate de marca asta coreeana. Nu pentru ca as avea ceva special cu ei, ci pentru ca ma inspira. Ssang Yong ma face sa am un zambet mare pe fata inca de cand ii citesc numele. Indiferent ce lansari, rebrandinguri sau mai stiu eu ce tehnici de marketing ar folosi coreenii, marca asta o sa fie intotdeauna un amuzament total pentru mine. Dar nu neaparat in sensul rau. Sa stii ca eu ii admir. Ai nevoie de foarte mult curaj pentru ca sa apari asa in fata publicului. Care de cele mai multe ori e de o suta de ori mai acid sau mai aspru decat mine. Asta e unul dintre multele motive pentru care criza asta ma enerveaza la culme si ma face sa sustin in continuare ca putea dracu’ sa mai astepte putin.