Jeremy Clarkson, despre sedanuri premium

Nu pot să-mi imaginez, nimic în lume, de ce cineva şi-ar dori o limuzină. Dar dacă totuşi, te interesează aşa ceva, atunci află că există doar patru răspunsuri: noul Audi A6, Jaguar XF, BMW Seria 5 şi Mercedes Clasa E. Cam astea sunt cele mai importante maşini pe care le poţi lua în considerare, şi toate sunt excelente. Dar cum să alegi dintre ele?

Dacă eşti cumva taximetrist în Geneva, atunci este simplu: îţi iei un Merţ. Dar dacă nu eşti, ce te faci? Industria auto a avut mai mult de 100 de ani la dispoziţie pentru a perfecţiona automobilul, şi se pare că a şi făcut-o. Prin urmare, toate patru sunt demne de încredere, economice, rezonabil de confortabile, bine echipate, şi dotate cu motoare de dimensiuni identice. La fel sunt si suspensiile, precum şi preţurile modelelor de bază.

Să alegi una dintre ele este ca şi când ai alege locul în care să-ţi petreci luna de miere. Pentru că insulele Seychelles sunt o destinaţie aleasă doar de cei care vor să fie mâncaţi de rechini, au mai rămas doar patru locaţii care amintesc de paradis: Caraibe, Mauritius, Maldive şi Tahiti. Dar pe care o alegi şi de ce?

Nu are niciun rost să te uiţi prin broşurile de prezentare, pentru că mai mult ca sigur, toate agenţiile au ales, pentru ilustraţie, aceeaşi poză cu palmierul pe plajă. La fel se întâmplă şi cu manechinele. Toate sunt îmbrăcate în lenjerie intimă şi sunt mult mai slabe decât orice persoană pe care o vei întâlni în staţiune.

Aceleaşi broşuri te îmbie cu poze care ilustrează cine romantice pentru doi, aranjate special pentru tine, pe plajă. Dă-mi voie să-ţi explic ce înseamnă să mănânci seara pe plajă. Nu este deloc romantic. Este chiar vântos. Şi nu este nimic mai eficient în a ucide valul de testosteron decât o briză rece care suflă ca un uragan. Prin urmare, părul soţiei arată ca a lui Don King, şi tot ce bagi în gură este plin de nisip. Inclusiv soţia ta.

După care, urmează marea. În poze, arată întotdeauna magnific. Limpede, curată, calmă şi îmbietoare. Însă nu-mi amintesc vreo dată în care cineva din grupul meu să nu fi ieşit din apă ţipând de durere.

De obicei, a călcat pe un peşte otrăvitor, aşa că un deştept de pe plajă se oferă imediat să-şi scoată cârnăciorul şi să urineze pe rană. Şi asta nu dă prea bine când eşti în luna de miere. Mai ales că urina nu ajută. Ai nevoie de oţet, şi asta înseamnă că soţia ta va mirosi imediat ca o salată bulgărească.

Păduchii de apă sunt la fel de îngrozitori. Fiind invizibili, nu afli de prezenţa lor decât după ce ai înotat printre ei, moment în care simţi cum ai luat brusc foc. Asta până ajungi la pisicile de mare, care te înjunghie direct în inimă. Ca să nu mai vorbim de meduze. Dacă te ating, toată lumea de pe plajă va sări să urineze pe tine, şi o să ai imediat impresia că te-ai trezit într-un film porno nemţesc.

Însă cel mai rău lucru care ţi se poate întâmpla în ocean este coralul. Arată atât de bine în poze încât nu-ţi doreşti decât să înoţi printre peşti şi pietre colorate. Până şi mie îmi place să fac asta, aşa că ştiu că atunci când te atingi de ceva ce pare inofensiv, eşti la un pas să dai colţul.

Chiar şi coralul mort este letal, pentru că dacă te zgârii în el, rana nu se va vindeca niciodată. Foarte încet, vei sângera până la moarte. Eu încă pierd sânge din cauza unei răni din 1984.
Ca să îţi distragă atenţia de la pericolele şi disconfortul care te aşteaptă pe plajă, multe hoteluri oferă nişte idioţenii luxoase, care sună bine în reviste, dar care nu prea funcţionează în realitate. 

Un exemplu: în Tahiti, am decis să stau într-o casă lacustră, plantată pe stâlpi deasupra lagunei. Am avut de ales între a primi micul dejun în mod clasic, adus pe alei, sau pe calea apelor, livrat de un nene într-o canoe.

Am ales barca, dar nu-mi explic de ce, pentru că dacă stai să te gândeşti, nu poţi livra un mic dejun în acest fel. Mai ales dacă valurile au mai mult de cinci centimetri. Şi au. Bietul om a încercat să ţină apa sărată departe de omletă şi petalele aranjate frumos, dar ar fi trebuit să semene cu zeiţa Kali ca să reuşească asta, mai ales că, între timp, trebuia să dea şi la vâsle.
Mă aflu în fericita ipostază de a fi stat în toate cele patru locaţii pomenite, şi pot spune că fiecare dintre ele te ispitesc cu un set diferit de pachete: înot cu delfinii, mic dejun livrat cu hidroavionul, etc... dar de fapt toate oferă acelaşi lucru. Prea multe petale, prea multe lumânări, prea multe arsuri de la soare şi niciodată suficiente legume.

Ceea ce ne duce înapoi la discuţia despre Audi, BMW, Mercedes şi Jag. Ca să te cucerească, Audi are un dispozitiv care tremură volanul dacă observă că ieşi de pe bandă. Chiar îţi lipseşte asta din viaţă? Nu cred, mai ales că funcţionează doar până pe la 60 km/h.

BMW-ul vine cu o navigaţie care îţi prezintă împrejurimile în stilul GoogleEarth. Este suficient ca să-l alegi? Nu sunt aşa sigur, mai ales că ar fi fost utilă când foloseşti scala de 200 de metri. Dar nu face asta. Aşa că atunci când măreşti pentru a vedea pe hartă ce ar trebui să vezi pe geam, navigaţia revine la modul normal. Deci care mai este scopul acestei funcţii?

În cazul Mercedes, văd un motiv foarte bun: poţi să-l vinzi unuia care visează să ajungă şofer de vedete. Dar este oare suficient pentru a cumpăra o astfel de maşină?

Jaguarul? Pe naiba. Mai ales că acum vine cu un robinet în loc de schimbător de viteze. De parcă asta ar fi fost problema. Te-ai suit vreodată la volan şi te-ai gândit “la dracu, ce mă mai enervează schimbătorul ăsta de viteze”? Nu, nici eu.

Mi-e teamă că va trebui să alegi una din aceste maşini în acelaşi fel în care îmi aleg eu locaţiile de vacanţă. Adică Caraibele. De ce? Pentru că îmi place acolo.

Şi maşina? Mi-aş lua un BMW, pentru că are o capotă interesantă.

Doar că nu o voi face. Pentru că deşi maşinile astea, după 100 de ani de dezvoltare, sunt perfecte în toate detaliile, au rămas anoste şi previzibile. Mult mai bun ar fi un hot hatch sau un SUV puţin mai aventurier. În acelaşi mod, dacă vrei să alegi un loc pentru luna de miere, du-te în Capri.

De ce? Pentru că nu se duce nimeni acolo.