A fost o vreme cand omul abia descoperea beneficiile automobilului si cum poate sa-i faca viata mai frumoasa, aducandu-i lumea mai aproape. Dar, in primul deceniu al secolului XX, Franta ori Statele Unite aveau fiecare in jur de 100 de producatori nationali de automobile, majoritatea cu o existenta efemera, iar inflatia de constructori s-a manifestat ulterior si in Germania sau Marea Britanie. Multi te ademeneau sa cumperi un automobil, iar oferta era vasta, dar cum sa stii pe care sa ti-l doresti si de care sa te feresti? Pe vremea aceea nu exista un juriu precum cel de la “Car of the Year” care sa evalueze obiectiv masinile si nici un tip de genul lui Clarkson care sa-ti spuna pe sleau “sa te feresti de Suzuki Wagon R ca de sexul neprotejat cu un transsexual etiopian”. Asadar, cum putea un constructor sa iasa in evidenta din noianul de rivali de pe piata, aratandu-ti cat de fiabila este masina pe care o produce? Raspunsul a venit rapid: prin intermediul competitiilor motorizate, ceea ce numim azi motorsport. Inca din 1911 a aparut conceptul de raliu, insemnand o cursa care punea accentul pe regularitate si nu pe viteza. Spre deosebire de raliurile din zilele noastre, cele de odinioara erau mult mai lungi, iar cheia succesului era abordarea corecta a ceea ce azi se cheama “sectoare de legatura”. Cu alte cuvinte, regulamentul impunea o distanta care trebuia parcursa cu o anumita medie orara si trebuia sa ajungi la finish intr-un timp impus, nici mai repede, nici mai tarziu. La inceputurile lui, raliul nu a fost conceput ca un sprint, ci trebuia sa puna in valoare calitatile unui automobil de a parcurge o anumita distanta fara probleme. Fiabilitatea era mai importanta decat performantele (puse in prim-plan la cursele de circuit, spre exemplu), adica exact acele calitati care ii erau de folos clientului obisnuit, care folosea masina in calatorii mai lungi sau mai scurte. Raliul a cizelat automobilul, facandu-l mai trainic, mai suplu, mai manevrabil si, nu in ultimul rand, mai usor de reparat, dar a format si automobilistul, care a devenit mai priceput in a struni “trasura fara cai”. Probele speciale – acele portiuni din traseul de concurs care se parcurg contra cronometru – au aparut mult mai tarziu, abia pe la mijlocul anilor ’30, si n-au devenit cu adevarat importante in stabilirea clasamentului de final de raliu decat abia peste alte cateva decenii, prin anii ‘70. Din ce motiv? Automobilul devenise suficient de fiabil incat sa parcurga fara probleme etapele de regularitate ale raliului. Un raliu clasic este o adevarata relicva a sportului auto, pastrand spiritul in care au inceput cursele motorizate. Pasionat fiind de istoria sporturilor cu motor, am acceptat instantaneu invitatia de a participa la “Kronstadt Classic”, un raliu al masinilor de epoca, desfasurat la Brasov. Urma sa ma inscriu in calitate de copilot pe un Renault 12 TS, din 1972, iar pilotul avea sa fie bunul meu prieten si coleg din presa auto, Vali Bradateanu, proprietarul acestui automobil pastrat in conditii excelente. Acest raliu rezervat automobilelor istorice (conform Retromobil Club Romania, pot fi omologate in aceasta categorie masinile a caror productie s-a oprit in urma cu cel putin 30 de ani) a adunat la start 26 de masini, de la septuagenara Skoda Popular din 1939, pana la proletarele Dacia 1100 sau Fiat 850. De enumerat masini exclusiviste cu adevarat interesante, precum Chevrolet Corvette C1, VW Karmann Ghia, cateva clasice Porsche, exoticul Morgan Plus 8 Sport sau masina lui Simon Templar (“Sfantul”), Volvo P1800. A fost o experienta deosebita sa stau in preajma acestor masini si a proprietarilor lor. Poate suna ca un cliseu, dar in concurs ori la banchetul de la finalul raliului n-a fost nicio granita intre cei cu masini scumpe si proprietarii de modelelor ieftine, produse in milioane de exemplare. Satisfactia de a obtine doua trofee, pe care le-am impartit egal in cadrul echipajului, pentru clasarea pe locul 5 la finele raliului si pentru cel mai bun timp pe o proba speciala (constand intr-un sector de 50 metri de acoperit in timpul impus de 10 secunde - noi am scos 10"016), a recompensat pe deplin efortul nostru, timp de doua zile. foto: Claudiu V. Rujan, Dragos Dragoi