Am facut scoala de soferi pe o Dacie 1310 Break pe GPL si, in locul masinii cadou de la parinti cand ajungi la majorat, am avut prima masina personala la 24 de ani, cumparata din banii mei. Adica din condusul altor masini si “dat cu condeiul” despre ele la reviste si site-uri auto. Sunt putine lucruri pe lume care imi plac mai mult decat masinile, insa nu m-am atasat de o masina sau de o marca anume. Iar asta pana in primavara trecuta, cand am pus ochii pe masina unui fost pilot de curse, care in 1995 m-a “contaminat” cu pasiunea pentru motorsport. Sa nu va ganditi ca era masina sa de antrenament sau vreun “Q-car” cu care sa-si mentina reflexele la drumurile sale de rutina prin oras fara sa arate ca un “boy racer”. Era un Rover 45 vopsit in culoarea British Racing Green. O masina cu design invechit, cu interior batranesc, un motor turbodiesel care scoate numai 109 cai din 1994 cmc si o cutie de viteze lunga ca o zi de post. Vorba celor de la Parazitii: “Doar noaptea-i mai lunga decat... transmisia mea”. Acceleratia 0-100 km/h este totusi comparabila cu a unui Ferrari California – insa numai daca nu iei in calcul si primele 10 secunde ale masinii mele. Ah, iar Jeremy Clarkson a spus ca nu simte niciun pic de compasiune pentru cei care si-au cumparat un Rover 45, desi toti expertii auto i-au sfatuit sa nu o faca. Insa ma identific 100% cu aceasta masina! Calitatile si defectele ei le reflecta fidel pe ale mele. OK, nu mi-am pierdut obiectivitatea cu care evaluez o masina. Cand cobor de la volanul unora dintre masinile pe care le testez pentru Top Gear si ma urc in masina mea, Rover-ul mi se pare o gluma proasta. Insa cred ca la fel as parea si eu, spre exemplu, pentru Anna Lesko. Insa oare am eu nevoie de Anna Lesko in viata mea? No f***ing way! Pe cata vreme o masina ca Rover mi se potriveste ca o manusa; imi place sa cred ca este echivalentul meu cu roti si motor. La fel considera si unii dintre tipii pe care i-am cunoscut astazi cu prilejul celei de-a 6-a intalniri nationale a Clubului Rover MG din Romania. Dupa ce i-am gasit pe Net cautand alti proprietari de Rover, am participat la aceasta reuniune desfasurata la Academia Militara din Bucuresti. Clubul s-a infiintat in primavara, iar in aprilie au avut deja prima intalnire a entuziastilor acestor doua marci englezesti. De data aceasta, 24 de masini si-au facut aparitia, venind chiar si de la mare distanta (Craiova, Brasov, Constanta), fapt care m-a impresionat. Am mai fost ca ziarist la intalniri ale unor marci de automobile, unele organizate cu sprijinul importatorului respectiv, si mi-au ramas in minte scenele cu proprietarii care se mandreau cu un nivel de echipare superior, cu ceva optionalizari sau cu un "i" rosu pe fundul masinii. Am ramas placut surprins sa nu vad nicio urma de asemenea "aere" la intalnirea clubului Rover MG Romania. Oameni cu background-uri dintre cele mai diferite, de la familisti cu 75-uri superb intretinute, pana la tineri cu MG-uri ceva mai sportive. Toate masinile prezente la intalnire au fost construite la fabrica din Longbridge, inainte de colapsul din 2005 al Grupului MG Rover, ceea ce spune multe despre pasiunea pentru aceste masini englezesti. Toti au fost sfatuiti sa se orienteze catre masini care mai sunt inca in productie, insa fie pentru ca nu le place "uniforma", fie pentru ca adora aceste masini cu personalitate (probabil unele dintre ultimele modele "de masa" care inca mai incorporeaza o mare doza de caracter), s-au orientat catre un Rover sau MG. Iar pentru acest lucru au devenit noii mei prieteni.