Cu sprijinul:      


Am gasit eroii !


Dupa ce a parcurs TOATE cele 866 de povesti scrise de voi la concursul Moto de pe site, redactorul nostru a ramas socat si spune acum ca nu mai vrea niciodata permis de categoria A. I s-a facut parul maciuca, citind atatea intamplari extreme traite de motociclisti, incat acum are cu 200% mai mult respect pentru toti cei care se urca pe motor in Romania. Atat de multe povesti ale voastre se termina cu "Dar important este ca sunt inca in viata" sau "Singurul lucru pe care mi-l amintesc este un tir mare si alb", incat credem ca si Stig ar plange in hohote sub casca lui alba. Am ales trei dintre ele, nu chiar cele mai horror, insa trei dintre cele care ni s-au parut reprezentative pentru genurile de oameni care merg cu motocicleta pe soselele patriei: vitezisti, toureri si pasageri pe motor.

Asadar, cele trei kit-uri de supravietuire si-au gasit castigatorii in oamenii de mai jos. Iar noi ne-am bucura daca dincolo de ei, care dupa toata campania asta raman cu echipamentul, noi restul de motociclisti am ramane in cap cu ideea de baza a campaniei: motociclismul fara echipament e ca sexul fara prezervativ. Nu mai bine te faci tu super erou si porti echipamentul?

Dan Chirca / Urziceni
Salutare. Am trait un moment mai delicat pe motor vara trecuta pe drumul E 85, aproape de Urziceni. Veneam dinspre Buzau cu 3 prieteni si eram ultimul in sir, pe banda a 2-a. Primii doi au apucat sa depaseasca o Dacie care mergea incet pe prima banda, iar cand m-am bagat si eu in depasire, bizonul de la volan a aruncat pe geam niste gunoaie, printre care si un pet de Cola la 2L, care a inceput sa topaie pe sosea in fata mea. Pentru ca aveam soarele in fata nu mi-am dat seama exact ce este si credeam ca omului i-a cazut puradelul din masina. Am reusit in cele din urma sa intru pe contrasens si sa evit sticla care sarea fericita pe a 2-a banda. Mentionez ca viteza mea nu era mult peste limita legala. Totusi, nu inteleg de ce soferii arunca lucruri (voluminoase) din masina. Cand te depasesc doua motoare te astepti sa vina si altii din spate, cel putin asa gandesc eu. Aveam echipament full, dar mi-ar prinde bine accesoriile oferite cadou la acest concurs.

Sergiu Huruban / Bistrita
Am pornit cu prietena in ceea ce trebuia sa fie una din cele mai frumoase calatorii din viata noastra. Ne-am echipat, apoi luandu-ne "la revedere" de la apropiati, am incins rotile, plecand in departare. Putin stiam noi ca dupa padurea ce o admiram impreuna, ea tinandu-ma strans in brate, urma sa fie coliziunea. Un simplu gest, un telefon ce a sunat in momentul inoportun, un sofer ce si-a intins incheieturile dupa el, altul radea la gluma puerila a sotiei si noi, plini de sperante. Nu se pot descrie cele 5 secunde in care s-a petrecut "cunoasterea" celor 3 mijloace de transport. E ceva ce ramane gravat pe corneea fiecaruia. Cu trupul tremurand m-am uitat la ea, era intinsa incomod pe pamant... respira greoi. Nici sa invinuiesc pe cineva nu puteam in timp ce o tineam in brate. In spatele nostru, observam in ceata sirene ros-albastre. Vazandu-le dansul unison, am inchis ochii, ducandu-ma inapoi acasa. Cand am reusit iar sa ii deschid, familia era langa mine si florile imi desfundau narile. Aflu ca si ea e bine, se reface. Acum suntem la fel in exterior, insa inauntru ne revedem cicatricile de atunci.

Elena Stroe / Bucuresti
Pai...cum sa incep? Eu sunt doar pasagera pe motorul iubitului meu. Bineinteles, ca el cand e singur face tot ce doreste, baga gaz cat vrea, cand e cu mine o lasa mai moale... Primul moment intens l-am trait in prima zi cand am mers cu el.. a fost doar o scurta plimbarica prin cartier, eu fara casca... el dornic ce a-mi arata senzatii tari... a accelerat pe o strada lunga si lata... deja nu mai simteam nimic, nu mai auzeam nimic, cand m-a adus la bloc aveam lacrimile ajunse pe umeri :))) Al doilea moment a fost instantaneu, de obicei eu nu incerc sa privesc in fata, nici nu prea am cum, privesc doar in lateral. Intr-o zi, pe soseaua Alexandriei era foarte liber, nicio masina... si iubitul meu ce s-a gandit? Hai sa vedem cum reactioneaza prietena... si fara sa ma gandesc prea mult a accelerat pana la 200 hm/h... nici nu am avut timp sa reactionez, doar ce l-am vazut pe el aplecandu-se in fata si mi-am dat seama ca nu e de bine :))) In momentul ala casca mea (care sincer e cu o marime mai mare) s-a ridicat putin din cauza curentului si, in jurul meu, nu mai simteam nici aerul. Cand am ajuns la destinatie parca parca avusesem parte de o plimbare in montagne-russe :) E si normal, fusese pentru prima data cand mersesem cu asa viteza. Al treilea moment si cel mai intens a fost intr-o alta zi, cand l-am enervat putin pe prieten si a zis "Binee... hai poate te dau pe o roata!!" Si, ce crezi? Chiar asa a facut... eu credeam ca glumeste :)) ... norocul meu ca mi-am amintit la timp ca trebuie sa te ridici in picioare cand motorul e la verticala... Insa nu a fost cazul... nu a fost pus chiar la verticala... era in pozitie oblica... dar de ajuns sa ma sperie :))) Si sa ma cuminteasca :D:D

Fii super-erou!

Fii super-erou si poarta echipamentul cand mergi cu motocicleta. O face si Dani Otil.

" Atunci cand esti intins pe jos si astepti salvarea nu intrebi: cine a fost de vina? Intrebarea este: oare o sa mai traiesc. "