Deschid această (așa-zisă) recenzie cu o întrebare adresată tuturor: Știe cineva ce înseamnă „vernian”? Eu unu nu știam până aseară. Și aveam să aflu nu numai sensul cuvântului, dar și că eu însumi am fost un vernian. Hai să vedem în ce context am făcut eu această descoperire.

În stilul multor alte filme, si după cărțile lui Jules Verne s-au făcut numeroase ecranizări, mai mult sau mai puțin reușite. Dintre cele recente, cea mai impresionantă a fost fără îndoială Călătorie spre Centrul Pământului (Journey to the Center of the Earth) care s-a bucurat de un succes remarcabil datorită unei povești interesante și a efectelor speciale spectaculoase. Un merit notabil l-a avut și tehnologia 3D, care aducea o doză suplimentară de realism a peisajului din spatele scenelor.

Ca orice producție cu lipici la public, s-a regizat o continuare a seriei – Călătoria 2: Insula misterioasă sau Journey 2: The Mysterious Island– cu un scenariu focalizat tot în jurul unei cărți scrise de Jules Verne.

Acțiunea filmului ni-l prezintă pe Shean Anderson (Josh Hutcherson) măcinat de dorința de a ajunge pe un tărâm misterios de pe care a primit un semnal bruiat de la bunicul său. Ajutat de Hank (Dwayne Johnson), tatăl lui vitreg, Sean descoperă poziția insulei și hotărăște să plece în căutarea acesteia. Însoțiți de un pilot de elicopter (Luis Guzman) și frumoasa fiică a acestuia, Sean și Hank ajung pe Insula Misterioasă care se dovedește a fi un paradis pe cât de frumos, pe atât de periculos. Însă, imediat după ce îl întâlnesc și pe bunicul lui Sean, care își dedicase jumătate din viață pentru a găsi aceast tărâm, aceștia află că insula se scufundă și că au foarte puțin timp pentru a o părăsi.

În linii mari, acesta este scenariul filmului, pe care inițial l-am considerat destul de interesant, cu o singură condiție – să nu fi împlinit încă 14 ani. Am decis așadar să ma bucur de impresionantele efectele IMAX 3D și să nu mă concentrez prea mult la firul narativ, care părea oricum extrem de previzibil. Însă, după doar 10 minute, am început să văd dincolo de glumele expirate ale lui Dwayne Johnson sau Luis Guzman și să-mi aduc aminte că și eu am fost cândva un cititor împătimit ale operelor lui Jules Verne. Și nu doar citeam cu multă înverșunare rândurile scrise de autorul francez, dar credeam cu prisosință tot ce era prezentat acolo. Da, acum 12 ani, eram un vernian convins, care se visa la bordul lui Nautilus în drum spre Insula Misterioasă. Nu mi se părea nimic deplasat, pentru că trăim vremuri în care submarinele chiar cotrobăie prin adâncurile oceanelor iar curentul electric este la fel de accesibil ca orice altă resursă. Dar, dacă submarinul căpitanului Nemo chiar a fost o premoniție, sunt curios câte alte scrieri ale lui Jules Verne vor deveni în timp realitate.

Revenind la film, acesta nu m-a impresionant doar prin efectele speciale realizate fără cusur și imaginea 3D incredibil de realistă mulțumită peliculei IMAX. Călătoria 2: Insula misterioasă a trezit vernianul din mine și m-a făcut să retrăiesc suspansul și dorința necontenită de cunoștere pe care numai o carte de-a lui Jules Verne o poate imprima.