Raporteaza: Costin Giurgea (text) si Dragos Savu (foto)

Etapa: Hungaroring

11 iulie 2010

Experienta asta cu Bucuresti - Budapesta - Hungaroring imi aduce aminte de teoria relativitatii si de o mini vacanta de 10 zile pe care am facut-o la Chisinau cu masina. De unde pe vremea aia, la intrarea in Romania dinspre Leuseni, mi s-a parut ca mi-a pus Dumnezeu mana in cap, acum traiesc acelasi sentiment, dar amplificat. Daca la o aruncatura de bat de Arad poti gasi si Budapesta, si Hungaroring, ma intreb cam pentru cate aventuri extraconjugale de-ale lui Decebal trebuie sa mai patimim noi, stra-stranepotii lui.

Ziua a treia din aventura Top Gear la Hungaroring a inceput pe racoare si s-a terminat pe o caldura de puteai sa faci omleta la soare. In aceasta perioada, de la 10 pana pe la 16:30, omul nostru din Constanta a luat parte la un curs intensiv de pilotaj care, chiar daca nu-i va permite sa se dea la curse, i-a oferit o mai buna idee despre ce inseamna, de fapt, viata la volan. Dupa mai multe sesiuni de franari de urgenta, franari cu ABS, franari fara ABS, derapaje (mai mult sau mai putin) controlate, slalom-uri pe suprafete cu aderenta diferita si inca vreo trei patru exercitii de evitare a obstacolelor neasteptate, Florin Nistor a coborat de la volan cu un zambet mare pe buze si cu fata mult mai rosie decat la urcare. Nu numai ca nu-i usor sa incerci sa controlezi o barca de aproape 2 tone cand toate exercitiile o fac necontrolabila, dar e si al naibii de greu sa te concentrezi sa intelegi ce vrea sa spuna instructorul, prin gura unei traducatoare plecata din Romania de vreo 20 de ani si ale carei singure cunostinte tehnice tin de capitolul "in ce ordine se sorteaza rufele care trebuie bagate la masina de spalat".

Dar, pe principiul "daca era usor, o facea toti prostii", omul nostru din Constanta a facut el ce-a facut si la sfarsitul zilei a obtinut o diploma de absolvire din partea instructorului. De fapt, instructorul nu era numai instructor, ci era si politist, ceea ce a nascut mai departe in noi toti - pe langa ideea ca Budapesta chiar trebuie sa fie plina de spioni - siguranta falsa ca simpla lui carte de vizita ne va salva de prietenii lui cu girofaruri si masini branduite, in eventualitatea in care ei ne-ar opri sa facem poze prin locatiile din oras.

Pana la urma, se pare ca puterea gandului a fost mai puternica si toti politistii din Budapesta, stiind ca venim si suntem pe treaba, au stat deliberat departe de noi. Cel putin, pana acum. Pentru ca dimineata o luam din nou din loc, de data asta spre casa. Si ceva imi spune ca drumul de intoarcere o sa fie mult mai tacut.
Galerie