Nu e deloc reţeta pentru un motor cu sunet grozav; nu e un V8 brut, hârâit, nu e sofisticat ca un V12 turbo şi nici agil şi nervos ca un Boxer cu patru cilindri. Are şase cilindri în linie. Şi e construit de BMW, care nu e nici pe departe cel mai flamboaiant dintre producătorii auto. Şi totuşi acel şase în linie de 3,2 litri, în timp ce produce 330 CP şi 350 Nm, scoate unul dintre cele mai frumoase sunete din industrie ‒ muscular, tensionat, dar eficient. Tocmai simplitatea lui este ceea ce face ca BMW Z3M Coupé să se evidenţieze şi azi, la 13 ani de la lansare.

Şi-a păstrat porecla „duba de pâine“ şi pe bună dreptate – nu doar forma are ceva de dubă în ea, ci întreaga simplitate a maşinii. E identic cu un Z3 roadster de la montantul A în faţă, însă nu vine plin de dotări – până şi radioul era opţional la versiunile non-M în 1996.



Însă forma de Coupé a dus la o rigidizare a caroseriei, care le-a permis inginerilor BMW să întărească suspensiile, aşa că încă de când pleci de pe loc simţi că nu e de joacă.

Tracţiunea spate şi puterea liniară rezultă într-o tendinţă de rupere a aderenţei, dând din fund mai ceva ca dansatoarele din Rio. Însă ampatamentul scurt înseamnă că poate să şi muşte – m-am răsucit, şi nu o dată. Totul se însumează într-o maşină pe care îţi place s-o conduci repede şi care, chiar dacă nu te va lansa într-o carieră de pilot, are ce să le spună celor dispuşi să înveţe.



Cu combinaţia dintre sunetul motorului, răspunsul direcţiei şi suspensiile întărite, nu te plictiseşti niciodată să exersezi în chestia asta ‒ încrederea permanentă pe care ţi-o dă înseamnă că poţi fi sigur că orice informaţie primeşti de la maşină este cât se poate de adevărată, şi nu doar o toană care ar putea dispărea tura următoare. Însă e departe de a fi ceva destinat exclusiv circuitului. Forma îţi permite să susţii chiar că ar putea fi practică. Simplitatea relativă asociată modelelor BMW rezultă într-o construcţie durabilă, deloc fragilă.

Preţurile au atins, probabil, punctul minim, aşa că nu au încotro s-o ia decât în sus, deci deprecierea nu ar trebui să fie o problemă.

´Din ADN-ul unui roadster ordinar s-a născut o legendă. Richard Hammond conduce BMW Z3M Coupé.´

Interiorul este, pur ÅŸi simplu, o capodoperă de design ÅŸi execuÅ£ie. Bordul te înconjoară, totul se află în locul corect ÅŸi o să reziste mai mult decât oasele tale. E greu să-i găseÅŸti un defect, fie că mergi cu maÅŸina zilnic sau o scoÅ£i duminică dimineaÅ£a pentru o plimbare specială. 

E posibil să se datoreze tocmai simplităţii, însă e o maşină plină de caracter şi m-am îndrăgostit de ea ca un apucat. E foarte puţin probabil să atragă ochii unui mare colecţionar de maşini care s-o aşeze între Bentley-urile lui clasice, dar ca o maşină bună la toate cu care poţi să mergi repede, să acoperi distanţe lungi, să mergi la magazin, să-ţi impresionezi prietenii şi să-ţi menţii contabilul fericit aş zice că e foarte greu de bătut.