Sincer să fiu, primul contact cu noul A8 n-a fost unul grozav. Da, pielea e mişto, ecranul ăla iese din bord, super sistem audio, antifonare mai ceva ca pe un 747, dar... nici cel vechi nu ducea lipsă de aşa ceva. Şi ăla făcea aceleaşi lucruri la fel de bine.


Chestia e că mi-a plăcut maşina asta de când s-a lansat, pentru că a rămas la fel de subtilă ca predecesoarea, aşa că am zis că ar fi cazul s-o scot pe ruta secretă de testare ca să simt cu adevărat progresul şi am avut o mică surpriză: e la fel. Ţinuta de drum, direcţia deconectată, antifonarea - toate au rămas neschimbate.


În mod inevitabil, apare întrebarea: a fost generaţia anterioară chiar atât de bună sau cei de la Audi nu şi-au dat silinţa suficient cu modelul actual? Păi... da şi nu. Deşi avem de-a face cu o maşină care a rămas loială aceluiaşi etos ca modelul anterior, noul A8 este, în adevăratul sens al cuvântului, nou. Iar asta se simte în special la nivelul componentelor menite să pună maşina în mişcare.


Chiar dacă în cazul de faţă vorbim de un V6 diesel de doar 250 de cai şi 550 Nm, cumva (cel mai probabil cu magie) reuşeşte să azvârle toate cele 1.915 kg ale noului A8 până la 100 km/h în doar 6,1 secunde. Cu atât mai impresionant cu cât Opel Insignia OPC cu al său V6 pe benzină de 325 CP atinge suta în 6,0 secunde. Ai fi tentat să dai vina pe cuplu şi, într-adevăr, Insignia are doar 435 Nm, dar cântăreşte cu 100 kg mai puţin.


Lăsând comparaţiile stupide la o parte, noul A8 chiar e o maşină înfricoşător de rapidă şi nu prin uşurinţa cu care prinde viteză, ci prin liniştea mormântală care te înconjoară atunci când tu, fără să realizezi, mergi cu peste 100 km/h pe cine ştie ce bulevard şi ţi se pare că restul sunt nişte imbecili puturoşi a căror unică menire este să-ţi stea în cale. Iar problema e că nici n-o să se dea prea curând. Poate pentru un ochi mai atent, noul A8 e o maşină cu o anumită prezenţă - subtilă şi plină de demnitate - dar pentru pleavă, ăsta e doar un A4 cu un tuning dubios sau ceva de genu’.


Dar asta nu te mai interesează în momentul în care te faci comod, pentru că ai parte de un univers întreg numai pentru tine, asemănător, dar complet diferit, celui vechi, care se transformă în ce vrei tu, când vrei tu, conform clasicului clişeu, la simpla apăsare a unui buton. Poate fi o discotecă sau o casă de operă. Poate fi un salon de masaj sau pur şi simplu un loc izolat pentru meditaţie.

Poate fi un cinematograf sau chiar un hotspot de Internet - trebuie doar să bagi un SIM de telefon unde trebuie. Şi da, sunt sigur că poate face şi cartofi şi calcă rufe, numai că n-am găsit combinaţia de taste care trebuia.



Bogdan Sălăjan