Un sistem de tracțiune integrală este universal recunoscut ca fiind cel mai sigur mod de a-ți plimba roțile pe asfalt, macadam, zăpadă sau cine știe ce altă suprafață de rulare. În timp ce roțile față sunt echivalentul subvirării, tracțiunea spate se ocupă, în mod tradițional, de limuzinele cu motoare puternice. Deși xDrive se descurcă bine nu numai pe șosea, ci și la vânzări, BMW a ezitat (oarecum inexplicabil) destul de mult să introducă sistemul pe Seria 7.


Ei bine, lucrurile s-au schimbat. Iar acum clienții acestei mașini (mafioți sau nu) au la opțiunea (momentan pe 740d, 750i și 750Li) de a uita în mare măsură de grijile supravirării.


Adevărul este însă că în condiții de rulare normală nici un șofer n-o să facă diferența dintre cele două tracțiuni. Atâta vreme cât ești blocat în trafic sau rulezi cu 120 de km/h pe autostradă în linie dreaptă, totul e la fel. Seria 7 e la fel de confortabilă, masivă și ageră (dacă apeși butonul magic și setezi supensia pe Sport+). Motorul răspunde la fel și duce mașina de la 0 la 100 de km/h tot cam în 6 secunde. Feeling-ul din pedală în momentul în care încerci repriza de la 80 la 120 e la fel de prezent, iar pasagerii din spate au același feeling de confort absolut pe bancheta din spate.


Diferențele se observă însă pe zăpadă. Adică tocmai pe vremea de-afară, când rulezi în condiții de iarnă care (cică) nu s-au mai văzut decât prin 54. Mașina n-ar avea de unde să știe, nu era nici măcar schiță pe vremea aia. Dar nici n-o interesează prea tare. Atâta vreme cât n-are de atacat zăpezi mai mari decît garda la sol, 740d xDrive dă senzația că se va descurca la fel de sigur pe orice suprafață de rulare, fie ea asfalt, asfalt ud, macadam, nisip, zăpadă sau cine știe ce altă combinație malefică.


Atâta vreme cât eviți cu capul pe umeri porțiunile de polei peste care doar cauciucurile cu ținte ar putea să treacă în siguranță, ar trebui să poți pune la volan orice începător, fără ca mașina să scape vreo secundă de sub control.


ÃŽn rest, motorul livrează performanÈ›e care vor rămâne impresionante multă vreme de-acum pentru orice maÈ™ină de 2 tone. Cifrele arată aÈ™a: 3,0 litri, 6 cilindri în linie, 600 de Nm disponibili între 1.500 È™i 2.500 rpm (!!) È™i 306 cai-putere, pentru cei cu talpa dreaptă mai grea È™i cu experiență în spate. Consumul declarat pe specificaÈ›ii de constructor arată mult mai bine decât cel din viaÈ›a reală – nouă ne-a ieÈ™it un 11,4 în condiÈ›ii de trafic de iarnă pe un traseu mixt 30% urban / 70% extra-urban. ÃŽn tot acest timp, emoÈ›ii n-am avut decât la frânare, nu pentru că ABS-ul È™i DSC-ul nu È™i-ar face bine treaba, ci pentru că orice lege a fizicii spune că e greu să opreÈ™ti 2 tone când rulezi pe gheață acoperită de zăpadă. Incredibil în toată excursia a fost însă că spatele nu a plecat să danseze decât dacă am decuplat complet sistemul de control al tracÈ›iunii. Acela e momentul în care poÈ›i începe să te distrezi un pic. Altfel, maÈ™ina păstrează traiectoria È™i dă semne normale de subvirare dacă intri prea tare în curbe È™i apeÈ™i frâna în loc să te înfigi în acceleraÈ›ie ca să ai È™anse mai bune s-o scoÈ›i. 



Costin Giurgea