Am lasat sa treaca aproape doua saptamani de la testul cu Seria 7 pana acum, pentru ca mi-a fost frica sa nu se vada prea tare cat de mult mi-a placut masina. Nu vreau sa fiu inteles gresit, dar nici nu vreau sa nu fiu inteles deloc. Asa c-o dau direct. Masina asta e ca unul din acele momente din viata in care totul se intampla atat de direct si atat de total, incat nu mai conteaza nimic altceva.

La masina asta, spre exemplu, nu mai conteaza ca arata mai bine un pic decat vechea generatie, pentru ca vechea generatie avea o capota si niste faruri atat de urate, incat daca esti un pic mai frumos decat un urat, tot nu esti bine. Nu mai conteaza nici ca spatele noului Seria 7 seamana un pic cu Lexus, dupa cum nu mai conteaza nici ca BMW a scos in 1986 prima limuzina germana cu motor in 12 cilindri dupa 1930. La BMW, de fapt, exista un asemenea amalgam de sentimente si senzatii, incat este practic imposibil sa nu pui botul. Macar un pic. Controversa pe iDrive, controversa pe Bangle sau, mai rau, controversa pe X6, toate astea au impartit lumea intreaga in doua, intr-o scindare atat de puternica, incat pasiunea generata aduce marca asta foarte, foarte sus in topul marcilor de automobile care stiu sa mai starneasca o emotie din oameni, pe ici, pe colo.

Prin urmare, noul Seria 7 nu se remarca prin design - nici n-avea cum. Mai mult decat atat, daca face ceva in legatura cu designul - face altceva: il sterge un pic. Acum nu mai e nici urat, dar mai are si o gramada de drum pana la rafinamentul unui S-Class. In schimb, noul Seria 7 (750iL, sa fiu exact) se remarca printr-o dinamica absolut uluitoare care nu poate fi decat dovada faptului ca extraterestrii chiar exista si ca ei au aterizat undeva in Germania.

BMW a conceput pentru noul Seria 7 o combinatie dezarmanta intre un sasiu extrem de dinamic si adaptiv si o directie integrala activa. Ce inseamna asta, pe scurt? Pai simplu. Masina reactioneaza la fiecare schimbare a drumului sau a stilului de condus, iar directia asaza masina pe drum atat cu fata, cat si cu spatele. La viteze mici, rotile spate vireaza in sens invers celor din fata, iar la viteze mari rotile din spate se intorc in aceeasi directie cu fata, astfel incat devine absolut incredibil, dar realizabil sa faci viteza in coasta cu peste 170 km/h si sa nu depasesti banda ta decat daca vrei neaparat acest lucru.

Mi-e usor sa scriu asta acum, aici, pentru ca nu mai sunt in Germania si politistii lor nu stiu romaneste, dar undeva pe langa Dresda am mers atat de tare si atat de progresiv, incat am vaga impresie ca doar pe circuit la Varano cu Maserati am mai trait asa intens la volan. De fapt, nici acum nu-mi vine sa cred ca imensitatea asta de masina poate sta atat de bine pe sosea. Am urcat la volan cu toate asteptarile „sportive” cu care ma puteam sui intr-o limuzina de 2055 kg si V12. Si am inceput sa conduc exact ca un sofer de limuzina - usor, relaxat, fara griji si destul de concentrat pe iDrive: de data asta chiar au nimerit-o. Masina a pierdut la interior destul de mult din unicitatea uratica a bordului generatiei anterioare si a castigat in schimb butoane clare pentru climatizare, spre exemplu. Interiorul a devenit subit mai putin nava spatiala si mai mult indreptat spre oamenii normali, de pe Pamant, care-l folosesc si care trebuie sa se bucure de el. Butoanele si materialele, si pielea, si dragostea, si manerele, si totul e de cea mai buna calitate. Cadranele, in schimb, sunt o combinatie de display si ace care da bine in prezentari, dar care nu da la fel de bine pe soare puternic afara. Indicatoarele sunt inca foarte lizibile, dar pe display in soare plin se disting foarte bine si toate contururile indicatoarelor care, de fapt, sunt stinse. Ma rog, detalii. Ideea generala este ca interiorul noului Seria 7 e mult mai prietenos ca inainte si ca schimbarile fac diferenta clara, cel putin pentru sofer. Iar pasagerii din spate se bucura de un buton iDrive de pe cotiera, care imparte comenzile pentru cele doua monitoare din tetiere. Iar cele doua monitoare ascund comenzi diferite, pentru ca pe ele se pot rula chestii diferite. Adica un pasager se poate juca la cine stie ce tampenie, pe cand celalalt se poate uita la TV sau la filme. Pe genul tres cool. In rest, confortul celor din spate este cel putin decent, chiar daca pneumatica masina nu se bucura integral de suspensia pneumatica.

Suspensia noului Seria 7 este, in schimb, locul unde BMW se lauda ca face diferenta. Dynamic Driving Control este umbrela sub care soferul isi poate seta masina cum vrea - astfel incat calatoria sa fie ori confortabila, ori foarte sportiva. Si deci, cum e? Pai, simplu. Calatoria cu 750iL este confortabila, pana ajungi sa intelegi cum e sa fie super-sportiva. Si atunci nu mai vrei nimic altceva. In functie de modul selectat se modifica si raspunsul acceleratiei, viteza cu care se schimba treptele de viteza si feelingul in volan. Iar modul sport este exact ceea ce ai nevoie daca-ti scade vreodata tensiunea foarte foarte mult si nu stii cum s-o ridici foarte foarte repede. Cred ca am mai spus o data sau de doua ori despre masini ca sunt atat de stabile pe sosea, incat parca stau pe sine, dar imi retrag cuvintele. Oricare ar fi fost masinile cu pricina, am gresit. Doar despre masina asta se poate spune ca sta pe sosea ca pe sine.

Restul e cam istorie. Cum spuneam si la inceput, nu mai conteaza absolut nimic. Adica nu mai conteaza nici ca faci nazuri la design si nu mai conteaza nici ca ai undeva acolo un head-up display, spre exemplu, la chestiile foarte pozitive. Conteaza doar ca esti intr-o masina care are peste 2 tone si care poate negocia stanga 4 legat cu dreapta 5 fara sa paraseasca banda, la peste 160 km/h pe iesire. Dupa ce mergi cu masina asta, perspectivele ti se schimba atat de radical, incat nu mai vrei decat sa o mai conduci odata. La fel de salbatic. De fapt, e cum spunea Steve. Sa mergi cu masina asta tare devine viata ta. Restul e doar... asteptare.





Costin Giurgea