Dacă berea ajută de nu ştiu câţi ani la creşterea numărului populaţiei, atunci distanţa şi (mai recent) Photoshopul fac maşinile să arate foarte bine încă de când s-au inventat (maşinile şi, respectiv, Photoshopul, nu distanţa). Aveo arată aproape incredibil de bine în poze şi de la o distanţă medie. Felul în care progresează unele mărci în ceea ce priveşte designul (mă gândesc aici, spre exemplu, şi la Kia), în timp ce altele mai caută o direcţie coerentă (Renault) sau au rămas blazate într-o normalitate călduţă (grupul VAG), este cât se poate de impresionant. Nu mă înţelege greşit, nu deţine Chevrolet secretul suprem, însă partea frontală a lui Aveo a luat ce e mai bun de la Alfa 159 şi de la Mitsubishi Lancer şi le-a pus împreună pe o maşină cu dimensiuni reduse, respectând în acelaşi timp identitatea mărcii. şi spatele este reuşit, completând senzaţia de sportivitate începută cu botul şi continuată de silueta generală a maşinii (vorbim de versiunea hatchback, cu cinci uşi).


Ei, aici intervine distanţa. Când ajungi mai aproape se ivesc şi dubiile, iar atunci când te-ai apropiat suficient cât să şi atingi maşina, îţi dai seama că s-a mers destul de mult pe principiul vopsirii gardului. În primul rând, plasticele de la exterior arată ieftin, iar o atingere aduce cu ea, pe lângă un sunet gol, şi o deplasare cu câţiva milimetri în direcţia impulsului. Asta se va observa mai ales la plasticul negru care înveleşte stopurile. Nu sunt lucruri importante, dar sunt detalii care l-ar putea face pe un client mai pretenţios să se uite în altă parte. Asta pentru că nici preţul nu clasează Aveo atât de jos, încât să nu te poţi uita la alte opţiuni: începe de la 10.600 de euro pentru motorul pe benzină de 1,2 litri şi transmisie manuală.


Ceea ce îi va speria pe cei mai mulţi clienţi însă este designul interiorului.


Nu, de fapt interiorul este în regulă, materialele acceptabile la nivelul ăsta (dacă nu chiar bune, cu excepţia coloanei volanului), iar comenzile ergonomice; problema apare la instrumentar. Cei de la Chevrolet spun că designul lui este inspirat din lumea motocicletelor, însă adevărul este că sursa pare a fi industria de jucării chinezeşti ieftine. E uimitor cum un singur detaliu atât de mic poate sa ucidă o maşină din punctul de vedere al multor potenţiali clienţi. Spre exemplu, nu-l văd pe tata conducând o maşină cu nişte instrumente ce par să fi fost folosite drept recuzită într-un film SF din anii '80. Sau vreo fată, oricare ar fi ea. Pretenţiile sportive (amplificate de sunetul evacuării, la motorul 1,6) sunt confirmate de comportamentul în viraje, însă după un timp îţi dai seama că totuşi nu se întâmplă chiar aşa de multe lucruri pe cât te-ar lăsa urechile să crezi.


Personal, Aveo mi se pare o maşină decentă, însă mai potrivită puştilor sau celor nu foarte atenţi la detalii.



Vlad Mitrache