Scriu deja de ani buni despre tot felul de masini. Din toate clasele, de toate marimile. Am nimerit pe la lansari de masini ale caror motoare nu sunt mai puternice decat cel al aspiratorului bunicii mele sau am condus, pe diverse circuite, masini cu cifre de putere atat de mari, incat - daca i le-as spune aceleiasi bunici - m-ar intreba daca nu cumva ii vorbesc despre vreo locomotiva. Chiar daca am fost premiant pe vremea cand chiar invatam cate ceva nou in fiecare zi, nu prea mi-a placut istoria. Tata stie asta si inca se intreaba de unde minunea de la Bac, cand cea mai mare nota a mea a venit de la materia lui de suflet. El nu stie insa ca istoria mi-a placut doar pentru momentele in si despre care am adorat sa studiez. La fel cum legat strict de istoria auto am manifestat o aroganta usor de

inteles poate doar pentru un copil hranit saptamanal cu Star Trek. Sincer, nu imi plac masinile vechi, la fel cum nu ii inteleg pe cei care privesc o masina retro si spun: „Mama, cam cum ar fi sa am una din asta si sa merg cu ea!” Whatever. Asta e la fel cu scuza - imi iau un BMW „ursulet” pentru ca aia este masina adevarata, fara electronica si alte prostii. Da, da. Sa te vad eu cu bani disponibili pentru un M3 nou, plin de atata electronica groaznica, si cum il refuzi si iti iei un „urs”.

Singura solutie pentru a ma face sa ma urc zi de zi intr-o masina mai batrana ca bunica mea si aspiratorul ei la un loc este fie sa o treci pe la vreun custom tuner din America, fie sa imi construiesti un model complet nou, care sa arate ca originalul, dar sa fie mai sexy decat orice alta masina de pe planeta. Am ras atat de mult de primul Fiat 500, incat nici eu nu mai stiu. Cred ca, de fapt, am ras cu lacrimi cand am vazut prima oara masina la varsta la care mi se parea o mare barbatie sa ai un Renault Fuego. Si cand te gandesti ca, pana la urma, am 24 de ani si nu sunt gay. Si nici nu cred ca voi deveni vreodata, pentru ca Fuego nu se mai produce. Slava Domnului.

Originalul 500 a fost produs intre 1957 si 1975, si multe dintre masinile din aceasta perioada mai functioneaza inca. Exista chiar versiuni care arata mai ingrijite decat masinile obsedatilor care sunt clienti mai mult decat fideli ai spalatoriilor, dar totusi masina este extrem de caraghioasa in zilele noastre. Si, mai mult decat atat, motorul chiar avea 479 cm3 si dezvolta 21 de fabulosi CP obtinuti astazi de un aspirator ceva mai scump.

Ceea ce vedeti in fotografiile de aici ar fi trebuit sa se numeasca deci 1400. Sau 1300, sau 1200. Pentru ca nu exista motor mai mic de 1,2 litri pentru noul 500. De acum, in sfarsit, disponibil in Romania pentru oricine este suficient de inteligent sa cumpere o masina care va deveni cult si, probabil, va fi produsa mai bine de 10 ani fara a se demoda vreun pic. A fost primul contact direct pe care l-am avut cu masina asta si a fost, sincer, la fel ca dupa primul contact. Senzational. Sexy. Aproape porno. Cred ca este cel mai reusit remake, nu este atat de scumpa precum un Mini, este mai spatioasa ca un smart si are un aer italienesc, dar cu o „constructie” atat de solida, incat - daca ai inchide ochii cand atingi materialele din interior - ai spune ca te afli intr-un Golf.

Proportiile sunt perfecte, formele, asemenea, si doar cand te apropii de masina realizezi cat de mica este de fapt. Ca si in cazul modelului de acum 30 de ani insa, italienii au reusit miracolul. Interiorul este mult mai mare decat pare din exterior si, in plus, este stilizat absolute fantastic. Ai mult material plastic aici, dar, calitativ vorbind, nu cred ca am mers in vreun Fiat atat de bine finisat.

500 este, clar, la nivel de Bravo. Poate chiar putin mai sus. Totul este retro aici, dar foarte modern finisat si cu o constructie solida. Doar dupa ce te obisnuiesti cu masina realizezi, si din interior, cat de mica este de fapt, si pentru ca aceasta perioada de acomodare iti sugerez urmatoarea operatiune. Asaza-te pe scaunul din dreapta si

intinde mana stanga catre spate. Daca ai 1,80, ai toate sansele sa atingi cu varful degetelor luneta. Cam atat de mica este masina. Ah, inca ceva. Fa testul bratului cand soferul te anunta ca aveti 160 km/h. Abia atunci vei realiza in ce masina foarte tare te afli. Da, motorul pe benzina, de 1,4 litri si 100 CP, poarta masina asta cu peste 160 km/h, o accelereaza extrem de placut de tare intre 5.000 si 7.000 rpm si urla cat il tin puterile. Special pentru motorul acesta, primesti standard o cutie de viteze cu sase rapoarte etajate scurt, si daca mergi cat poti tu de tare cu masina, vei scoate o medie de 9 litri/100 km parcursi. Singurele lucruri care iti amintesc ca masina asta este un Fiat sunt scaunele fata, atat de desprinse din Panda. Nu ca forma si texturi (500 este „mai premium” ca Bravo), ci ca pozitie. Orice ai face, parca stai prea sus, si asta poate deveni obositor. Este singurul lucru deranjant pe care l-am gasit la masina asta. Am incercat chiar sa merg cat poate ea de tare si am renuntat. NU ai cum sa o scoti din mintile ei, pentru ca se comporta ca un cart cu tractiune fata. Nu exista asa ceva, deci nu pot continua comparatia. Ah, ba da, exista. Este Fiat 500. Subvirarea este minima, ruliul foarte mic si directia foarte precisa. Si franele sunt foarte bune si cred ca este primul Fiat pe care l-am condus si care se comporta exemplar indiferent ce ai face cu masina. Adica, daca pui frana, chiar franeaza, daca accelerezi, chiar fuge, si daca virezi brusc, chiar vireaza foarte rapid. La toate acestea se adauga un design fantastic, un interior genial si un pret de

13.505 euro DDP pentru o versiune de 1,4 litri benzina full options. Vanzarile merg fantastic in toata Europa, si la cat de reusita este masina va deveni emblematica pentru tot restul istoriei marcii. Indiferent de ce masini va construi Fiat de acum inainte, ele se vor vinde ca painea calda daca pe luneta va scrie in loc de „My Fiat is fantastic” - „From the creators of 500”.



Tudor Bratu