18 luni. Atat a durat realizarea lui Fiat Bravo. Si nu as zice tocmai ca italienii s-au grabit. Marturisesc ca m-am asteptat la cu totul altceva, la un design mult mai potolit, mai cuminte. Ei bine, da, recunosc ca m-am inselat! Traficul dintr-o dimineata bucuresteana mi-a provocat de cateva ori crize de claustrofobie. Unul dintre lucrurile care ma supara cel mai tare este asteptarea. Frustrat ca ma aflu pe unul din bulevardele centrale, inconjurat de mult prea multi cetateni care nu isi controleaza la fel de bine ca mine nervii, am inceput sa regret ca nu am in fata un ghidon de scuter. Sau ca nu astept metroul intr-o statie racoroasa (si comunista). Singura parte buna a fost ca am avut posibilitatea sa ma uit cu atentie la interiorul lui Bravo. Cum inaltimea nu imi permite sa conduc cu scaunul dat prea in fata, m-am bucurat ca nu am un frate geaman care ar fi nevoit sa ia loc in spatele meu. Nu pot, in concluzie, sa afirm ca aceasta ar fi alegerea mea pentru autovehiculul principal al familiei. Culorile, pe care am avut suficient timp sa le urmaresc, nu mi-au obosit si mai tare ochii indeajuns de chinuti de cele patru ore de somn. La fel si insertiile de crom de pe bord, bine potrivite totusi pe un plastic cam suparator (mai ales compartimentul din stanga volanului, unde iti poti pune doar bricheta si permisul de conducere). M-am bucurat insa ca am fost privat de lemnul atat de la moda astazi, care imi aduce aminte de recamierul bunicii (cum ne place noua prin redactie sa spunem). Computerul de bord m-a primit in melodioasa limba italiana, care ma duce intotdeauna cu gandul la paste. Ca inovatie, tehnologia „Blue&Me Nav”, creata in colaborare cu Microsoft, ofera un sistem de navigatie cu pictograme.

Pe distanta Bucuresti-Sighisoara, aceasta masina a reusit sa ma surpinda de cateva ori. In primul rand, oricat de tare m-am chinuit, nu am reusit sa trec de pragul unui consum mediu de 10,5 litri/100 km. Si in acest caz eram pregatit pentru cu totul altceva. Vorbim totusi de un motor turbo de 150 de cai-putere, care in alta ordine de idei suna destul de interesant. In timp ce treceam prin localitati, am observat de mai multe ori capete intoarse, nu stiu inca sigur daca erau provocate de trecerea mea sau de masina. Ele au continuat si a doua zi la intoarcere, cand am stat nici mai mult nici mai putin de 15 minute la o trecere de pietoni din apropierea unui liceu din Pitesti, unde tocmai se terminase programul, si din care cred ca au iesit absolut toti elevii, femeile de serviciu, secretarele si inspectorul scolar.

Daca ai inclinatii catre pictura, Bravo nu te ajuta prea mult in acest sens, pentru ca gama de culori existenta este mai mult decat variata si originala. Personal, as alege inegalabilul Rosso Maranello, care mi-a sarit in ochi de la inceput. Asta nu inseamna ca te poti lauda ca ti-ai cumparat un Ferrari.



Catalin Neagoe