Test Focus

Ford Focus Titanium 2.0 TDCi (5 usi)

€ 16,280 Condus 2011-08-09

Citisem totul despre “One Ford” încă din avion. Aveam oricum o admiraţie ascunsă faţă de Alan Mullaly, omul sub care Ford nu numai că a scăpat de faliment şi de ajutoarele de la guvern, dar a şi revenit la profitabilitate. Strategia Ford implică tăieri de costuri inutile şi vânzarea aceleiaşi maşini la nivel global. Când a venit la conducerea Ford, Mullaly s-a declarat complet stupefiat că un client din State de Ford Explorer putea alege între sute de variante de customizare a interiorului sau că Ford avea la nivel global, spre vânzare, zeci de modele complet diferite. A trecut imediat la modificări majore, iar acum lumea întreagă (la propriu) a primit prima maşină rezultată din noua strategie.

Noul Focus, după cum am aflat dintr-o broşură pe avion şi după cum, din nefericire, am aflat şi odată ce m-am suit la volan, ar putea fi condus şi de un retardat. Maşina are vreo 13 sisteme care să ajute şoferul să ţină maşina pe şosea: Lane Keeping Aid, o chestie enervantă care citeşte cu camere laterale când ai tendinţa de a părăsi banda, după care aplică o corecţie în volan astfel încât să rămâi unde îţi e locul prin trafic. Lane Departure Warning e acelaşi lucru, în esenţă, doar că acum sistemul nu intervine, ci doar transmite vibraţii în volan, astfel încât să te trezeşti la realitate. Forward Alert with Brake Support, sistem care te avertizează în momentul în care consideră că te apropii periculos de mult de vehiculul sau peretele (ţţ??) din faţă. Mai mult decât atât, sistemul e capabil să frâneze maşina, astfel încât să reducă viteza cu care te loveşti sau să te trezească şi tu să frânezi până la capăt. Low Speed Safety System, chestie care funcţionează la viteze sub 15 km/h şi care ar trebui să elimine accidentele alea stupide în care mergi în coloană, te apuci să dai un sms la volan, cel din faţa ta frânează brusc iar tu îl loveşti în plin. Traffic Sign Recognition, sistem care îţi recunoaşte semnele de circulaţie şi apoi ţi le afişează pe display chiar şi după ce ai trecut de ele, ca să ştii fie în ce limită de viteză trebuie să te încadrezi, fie dacă poţi sau nu să depăşeşti. Driver Alert, care nu te avertizează de fiecare dată când e un şofer la volan, ci care te avertizează să iei o pauză de cafea de fiecare dată când începi să conduci haotic. Active Park Assist (şi mai sunt o grămadă) e un sistem semiautomat de parcare laterală cu spatele, care ştie în momentul în care dai de un loc de parcare în care poate încăpea maşina, îţi arată cum trebuie să te poziţionezi, după care operează singur volanul, în timp ce şoferul nu trebuie să aibă grijă decât de acceleraţie şi de frânare în timpul parcării. Auto High Beam Control, Adaptive Cruise Control, Speed Limiter System fac exact ce le spune numele, iar Emergency Brake Light e sistemul care începe să facă flash-uri din stopurile de frână, la frânarea de urgenţă.

Pe scurt, Focus este în acest moment un fel de S-Class al segmentului C. Şi chiar dacă eu, în condiţiile în care mi-aş configura unul, aş tăia de pe listă, pe rând, fiecare sistem pe care tocmai l-am descris mai sus, lumea întreagă va aprecia cu siguranţă nivelul de tehnologie pe care Ford l-a adus pe o maşină compactă.

Motoarele puse la dispoziţia clienţilor se întind pe o plajă de putere între 105 şi peste 180 de cai, dar motorul de pe maşina de test a fost 2.0 TDCI de 163 de cai, cuplat cu o cutie PowerShift. Probabil cu o cutie manuală lucrurile s-ar fi desfăşurat mai dinamic (chiar dacă schimbă bine, maşina răspunde cu o întârziere dacă mergi agresiv şi vrei să accelerezi instantaneu după ce ai frânat înainte de intrare într-un viraj, spre exemplu) şi am simţit lipsa unor padele cu care să schimb treptele manual de pe volan, dar în regim de exploatare normală nu ai nimic de reproşat transmisiei.

În plus, maşina e rafinată, sigură, plăcută şi trece cu siguranţă testul de 100 de metri în care te sui la volan şi spui repede dacă-ţi place sau nu. Îţi place, chiar dacă nu ştii exact de ce, la început. Mai târziu, te dumireşti: fiecare buton e la locul lui, comenzile funcţionează corect, planşa de bord e desenată în mod absolut contemporan, iar semnalizatorul şi celelalte butoane pe care pui mâna frecvent sunt şi ele plăcute la atingere.

Maşina e mai confortabilă decât generaţia anterioară, nu există ruliu neplăcut şi suspensia nu transmite zgomote în habitaclu. E perfectă pentru gropile din oraş sau pentru croazieră,
iar cursa fluentă e impresionantă când treci peste obstacole de viteză înainte de treceri de pietoni sau în zone rezidenţiale.

Păi şi atunci, există ceva ce nu face bine maşina asta? Răspunsul este simplu. În timp ce prima generaţie de Focus a fost o revelaţie majoră din punct de vedere dinamic, în vreme ce a doua nu numai că a continuat revelaţia, dar a dus-o atât de departe încât tot ce voiai era să duci maşina la limită, ca să vezi cum se comportă, noul Focus a făcut atât de multe în încercarea de a satisface
întreaga planetă, încât a devenit maşina perfectă: face toate lucrurile bine, nu ai nimic să-i reproşezi şi totuşi nu poţi să te îndrăgosteşti de ea.

În România, primele maşini o să ajungă la dealeri pe 8 aprilie, iar în luna mai Ford planifică operaţiuni gen porţi deschise în toată ţara, în fiecare weekend. Ulterior, pe 9 iunie e planificată lansarea versiunii în 4 uşi, cea care probabil se va vinde considerabil la noi. Chiar dacă preţurile nu sunt finalizate în acest moment, se ştie că Ambiente, echiparea cel mai ieftin va costa 16.000 de Euro, dar aer condiţionat va fi disponibil doar începând cu echiparea Trend, care costă cu 750 de euro mai mult. 1.000 de euro în plus faţă de Trend te duce în echiparea Sport, care aduce jante pe 16”, geamuri electrice spate, suspensie sport, ornamente cromate şi alte asemenea opţionale, iar echiparea de vârf, Titanium, este disponibilă pentru încă 1.000 de euro şi oferă tehnologie premium.

Costin Giurgea

0.00 rating / 0 votes