Ford e genul de marca la care te intorci dupa ce ai vrut sa incerci ceva deosebit si ai avut cateva experiente neplacute cu masini de prin alte tari, sau chiar de prin alte continente. E ca un prieten vechi pe care stii ca te poti baza. Nu te face sa razi la fel de mult ca alti prieteni ai tai dar nici nu ai nicio retinere in a sta impreuna cu el in apropierea mamei tale. Cu alte cuvinte, e „baiat bun”.

Ei bine, exact asta e imaginea de care Ford pare ca incearca sa scape, si cu masini precum Focus RS (500 sau nu) are toate sansele sa reuseasca. Dar cu faceliftul pentru Mondeo?

Directia e buna. Chris Bird, directorul de design de la ford, spune ca si-au dorit sa creeze „cel mai aratos sedan”, dandu-i in acelasi timp si un caracter mai rafinat, mai premium. Cele mai multe schimbari de ordin estetic le-a suferit partea din fata, care ramane, totusi, recognoscibila (pentru a folosi un eufemism). Oricat de discrete ar fi schimarile, important este ca masina arata cu mult mai aproape de timpul in care ne aflam, iar premisa de „premium” de la care s-a plecat a fost indeplinita – noul mondeo chiar arata la exterior ca o masina in care nu ai vrea sa intri cu picioarele murdare de noroi.

La interior, schimbarile sunt si mai evidente. Ai materiale noi pentru consola centrala, plastic negru lucios in locul celui mat, un sistem multimedia (plus navigatie) cu display de 7 inci si o noua culoare pentru tapiteria din piele, care ar trebui sa fie prima alegere pentru oricine bifeaza optiunea asta: „cognac leather”.

Pentru ca tot am vorbit de alegeri obligatorii, in aceeasi categorie se inscrie si motorul. Noul motor EcoBoost de 2,0 litri si 240 cai putere nu e deloc rau – ba e chiar foarte bun – insa nu pe un Mondeo. Ceea ce vrei este noul Duratorq de 2,2 litri si 200 de cai putere. Se simte mult mai puternic, e suficient de silentios, are un consum mai mic iar cutia manuala il completeaza perfect. Cifrele sunt mincinoase – ar fi trebuit sa stii asta pana acum.

Daca ai condus un Mondeo 2,2 diesel pre-facelift, atunci stii cat de greu era sa stapanesti directia in timp ce accelerai brusc in primele doua trepte de viteza. Pentru masina, deveneai un accesoriu, un fel de parazit tolerat care sta cu mainile pe volan, dar care nu trebuie bagat in seama. Acum, parazitul a intrat in simbioza cu masina, astfel ca e mult mai usor de controlat.

Si mai exista acele mici lucruri pe care nu le vezi de prima data. Sau de a doua. Cum ar fi obturatorul activ pentru grila radiatorului, sistemul de avertizare pentru parasirea benzii, faza lunga automata sau deja celebra floricica Eco din panoul de instrumente. Ah, si LED-uri.