I-am cunoscut pe japonezii de la Honda. Am stat la masa cu ei, le-am vizitat fabrica, am schimbat pareri, am vazut un crash-test live, am inteles o sutime din filozofia lor de lucru.

Am condus toate modelele disponibile in Europa, am mers cu FCX Clarity si am mers si cu toate cutiutele alea patrate pe care ei le numesc masini pentru Japonia. Iar dupa toate experientele astea, am inteles ca majoritatea punctelor negative pe care le gasesti masinilor facute de japonezi se lamuresc abia dupa o perioada mai mare de timp, cand iti dai seama ca tot ei au avut dreptate.

Ei bine, in cazul lui Accord 2.4 automat, ori asa au vrut s-o faca, ori s-a intamplat ceva la mijloc.

Pentru ca, dincolo de toate aspectele premium pe care Honda le-a bifat cu mare grija (interiorul e chiar unul din cele mai placute locuri in care poti sa te afli), mai e un aspect care m-a lasat cu gura cascata. Cutia.

Clientul de Accord 2.4 da banii pe masina asta cu un singur gand. Acela ca benzina de 200 de cai o sa-i ofere satisfactii sora cu Civic Type-R si confort de o clasa superioara. Ei bine, mie mie se pare ca masina asta nu fuge cum ar trebui s-o faca. Motorul se tureaza, face toate zgomotele corecte, iti creste pulsul corespunzator cu acul turometrului, dar vitezometrul creste mai incet ca la un Civic 1.8 Sedan cu transmisie manuala, ceea ce este un pic contrariant. Sprintul 0-100 de km/h dureaza la Accord 2.4 AT 9,6 secunde, iar la Civic Sedan 1.8 MT toata treaba dureaza 9,1 secunde. Slava Cerului, exista doua padele in spatele volanului care te ajuta sa scapi cu fata curata la reprize. Doar trebuie sa fii atent, pentru ca in modul manual cutia nu schimba singura treptele in sus.



Costin Giurgea