Ei bine, ca sa lamurim lucrurile de la inceput, va spun clar: Civic-ul nu se teleporteaza. Dar asta nu are nici o importanta. Acest Civic de care nu ma mai satur este masina despre care nu credeam ca va mai fi creata vreodata, cel putin nu inainte de urmatoarea era glaciara. Degeaba au facut americanii Star Trek si Star Wars, degeaba s-a chinuit George Lucas sa deseneze vehicule spatiale si roboti pentru viitor, pentru ca salvarea generatiei care nu mai are chef sa se uite in spate a venit tocmai din tara soarelui rasare.

Avem faruri care se continua sub capota si care dau impresia ca in loc de lumina, ele lucreaza cu lasere si unde tractoare; avem o luneta cu mai multe unghiuri, avem proiectoare de ceata in forma gurilor de esapament (sau invers) si mai avem oglinzi care seamana cu orice oglinda normala pe care ai putea s-o intalnesti pe o nava spatiala obisnuita. La fel se intampla si cu stopurile. Clantele usilor fata se bucura de forma triunghiulara omniprezenta, iar cele spate sunt integrate in montant si fac dovada clara ca italienii scot si ei niste idei care dau rezultate. Schimbatorul de viteze aduce aminte de unul de pe Volvo, iar butoanele de pe bord sunt extrem de frumos desenate, desi nu foarte intuitiv. Indicatoarele de pe display sunt impartite in doua zone, delimitate vizual de partea de sus a volanului. Informatiile sunt extrem de usor lizibile si, chiar daca nu e nici o holograma pe parbriz care sa-ti indice viteza, soferul se obisnuieste foarte repede cu afisajul digital. Comenzile de pe volan sunt, in schimb, acolo unde ar trebui sa fie.

Motorul de 1.8 litri si 140 de cai de sub capota acestui Civic nu este cine stie ce minune a tehnicii. Acceleratia pana la 100 de km/h dureaza 8,6 secunde, iar viteza de varf a acestui Civic 1.8 benzina se afla undeva pe la 209 km/h. Absolut rezonabil, mai ales in conditiile in care n-avem nici un turbo. Treapta a doua accelereaza bine si de jos, cu toate ca abia la 4.300 rpm avem cuplu maxim de 173 Nm, dar a patra se misca mai greu la depasiri si am avut de cateva ori nevoie de retrogradare in trei ca sa nu dau cu subsemnatul pe la Politie. Franele lucreaza bine si nu dau semne de oboseala, iar tinuta de drum este mai degraba sportiva decat confortabila. In concluzie, ma declar complet satisfacut de forme.

Va avea oare aceasta masina succesul pe care il spera japonezii? Judecand si dupa planurile mult-asteptatului Type-R de 250 de cai, unii ar putea spune ca viitorul suna bine.

Costin Giurgea