De la redacţie şi până unde locuiesc eu sunt fix 11 semafoare. Din fericire, şase dintre ele arătau roşu când am ajuns în dreptul lor. Spun „din fericire“ pentru că motorul 1.4 i-VTEC, atunci când sare de 4.000 rpm, rezonează în urechea ta internă ca un Type R în miniatură, făcându-te să profiţi de fiecare oprire care precede unui demaraj. Nu te gândi acum că dacă îl turezi până în zona roşie o să-ţi iei zborul la fiecare plecare, pentru că în realitate elanul de la 0-100 km/h are loc în 11,4 secunde, elan care încetează odată ce ai atins viteza de 182 km/h. Dar senzaţia... senzaţia este una cât se poate de mişto, fiind amplificată mult de sunetul motorului. În condiţiile astea, costul (în combustibil) este unul lăudabil de mic, Jazz încăpăţânându-se a nu consuma peste 8 l/100 km în oraş. Şi dacă eşti cumpătat cu acceleraţia, vei reuşi să-l reduci până sub cota de 7 litri, adică până pe la 6,6, mai exact.

Şi nu e vorba doar de motor, ci de modul în care totul este atât de bine închegat: cutia de viteze bine etajată, direcţia precisă şi suspensiile formează, împreună cu motorul, o echipă foarte puternică. Nu există verigi slabe. Singura existentă ar fi cea dntre scaun şi volan.

Habitaclul este, de asemenea, o demonstraţie de îmbinare fără cusur. Elementele de pe tabloul de bord sunt dispuse în stilul Honda Civic, adică aleatoriu ‒ sau cel puţin aşa pare la o primă impresie. Trebuie doar să ai puţină răbdare cu ele şi vei conchide ulterior că „asimetric“ nu înseamnă neapărat „haotic“ şi că acestea sunt plasate ergonomic, fiind uşor de acţionat atunci când eşti în mişcare. Apropo de mişcare, scaunele asigură o susţinere laterală bună, pentru cazurile în care vrei să te aventurezi prin oraş cu pedala apăsată la maximum.

Parbrizul înclinat şi gemuleţele laterale adiţionale sporesc vizibilitatea şi asigură confortul oricărui heliofil. Cât despre spaţiu la interior ‒ Jazz poate găzdui liniştit patru adulţi, ai loc suficient la picioare şi, dacă nu eşti vreun lungan, atunci nu va trebui să stai pe bancheta din spate cu gâtul strâmb. Portbagajul de 335 de litri este mulţumitor pentru o maşină din clasa ei. Pentru mai mult, poţi să rabatezi bancheta spate fracţionară în aşa fel încât să asiguri un spaţiu de 883, respectiv de 1.320 de litri. Nu uita, totuşi, că vorbim de o maşină de aproape patru metri lungime. Nivelele de echipare sunt foarte generoase, dar preţul e văzut ca un dezavantaj. Dar este printre cele mai distractive maşinuţe din clasa ei şi nu face promisiuni deşarte, iar calitatea este remarcabilă. Merită fiecare bănuţ, dacă este să ne întrebi pe noi.



Andrei Åžtirbu