Pentru cei care au deschis mai tarziu televizoarele pe lumea asta, merita sa mai amintesc istoria brandului Infiniti si modul in care a fost el introdus pe planeta Pamant. Ei bine, acum 20 de ani, cand Toyota a decis sa faca masini mai de Doamne-ajuta, a realizat brusc si oarecum genial ca n-o sa le vanda niciodata daca nu inventeaza un alt brand si atunci a scos din joben pe Lexus, cu brief-ul clar de creatie ca toate modelele acestui brand sa fie mai confortabile ca orice Mercedes. In mod previzibil, Toyota n-a fost singurul brand japonez care a aplicat strategia asta.

Nissan a facut exact acelasi lucru pentru o piata americana nesatula, numai ca, la vremea aceea, brandul de lux Infiniti era doar o emblema pusa pe un altfel de Nissan. Desi toata lumea s-a prins, americanii au inghitit galusca, dupa cum bine aminteste Jeremy Clarkson. Iar noi ar trebui sa le multumim, pentru ca daca n-ar fi cumparat ei acele modele Infiniti proaste de la inceput n-am mai fi avut nici noi ocazia sa cumparam aceste modele Infiniti bune pe care le avem acum pe piata.

Mai departe, Infiniti mai are o caracteristica atat de evidenta incat nu poate scapa nici observatorului fin al industrie si nici analistului incepator. Merge un pic in contratimp cu piata. Desigur, sa conduci destinele unui brand auto in conditiile in care piata se misca mult mai repede decat cei patru-cinci ani cat iti ia tie sa produci un model nou, poate fi cam dificil. Infiniti s-a trezit sa lanseze in Europa exact in an de criza si doar cu motoare mari pe benzina, ceea ce ii va asigura un loc pe piata doar undeva la marginea ei.

De cealalta parte, asta poate insemna o exclusivitate mai mare si o atractivitate sporita pentru clientul care s-a saturat de optiunile germane.

EX37, spre exemplu, ar putea fi usor incadrat in segment cu GLK, doar ca dupa ce-l conduci realizezi ca in afara de dimensiuni nu prea are nimic in comun produsele nemtesti. Nici motoare diesel, nici filozofie, nici capabilitati off-road (off-road cu care nici nu ti-ar da prin cap sa-l murdaresti, ca doar e prea frumusel).

Masina este extrem de apropiata vizual de FX, lucru care-i poate garanta un public prin alianta. EX poate fi oricand sotia unui FX. Dar asta este pur si simplu o chestiune de gust. In timp ce unii considera elementele de design FX / EX un fel de incarnare metalica a lui Jabba the Hutt, altii sunt in stare sa linga curbele masinii si sa li se para ciocolata. Mie, spre exemplu, mi-ar placea mult mai mult sa stau mai mult in interiorul masinii asteia, decat s-o privesc tot timpul de-afara.

Chiar daca EX37 are mult mai putine spatii de depozitare decat mi-as dori, exista in masina asta o asemenea finete in detalii incat iti vine s-o pipai incontinuu. Pielea e misto, volanul e tare, schimbatorul se simte solid, iar butoanele de pe bord au niste forme si o consistenta foarte placute. De fapt, desenul bordului merge in linia elementelor de design specifice marcii, cu multe lucruri care curg si se combina lasciv in altele. Iar spatiul de pe bord, din fata pasagerului din dreapta, are trei taieturi in piele care nu ma trimit cu gandul doar la bordul de Maserati coupe, ci si la o anume fanta roz. Mai ales ca spatiul in habitaclu, cu totul e mai degraba inghesuit intr-un mod placut. E ca si cum oamenii de la Infiniti ar fi trecut un FX printr-un aparat din desene animate care micsoreaza lucruri. Sa zicem, cam cu 30%.

Beneficiile, desigur, se vad la drum. EX37 are aproximativ 1.900 de kilograme, ceea ce nu cred ca se incadreaza in nicio definitie a cuvantului sport. Dar, platforma comuna cu G37 si G37 Coupe, cu motorul V6 benzina amplasat foarte adanc spre mijlocul masinii garanteaza, dupa cum spune Infiniti, o distributie a maselor pe axe 54/46. Desi la plecarea de pe loc cu volanul bracat maxim roata fata din exterior tinde sa sara putin peste asfalt, pana ce masina se aseaza pe traiectorie, la drum masina se comporta cel putin admirabil. Comenzile (adica acceleratie, frana, schimbator) sunt tari intr-un mod semi-sportiv si care genereaza incredere, iar raspunsul cutiei si frenezia esapamentelor urca senzatia departe sus intr-o gama unde iti doresti mai multe serpentine si mai multe masini de depasit.

Resurse in motor sunt. V6, 320 de cai la 7.000 rpm (da, se duce chiar acolo sus cu turele) si cuplu de 360 de Nm la 5.200 rpm. Cutie cu 7 trepte pe genul Tiptronic, dar careia ii lipsesc padelele de pe volan, in mod usor inexplicabil, pentru ca prin restul gamei le intalnim. Oricum, un drum pe Valea Oltului dimineata cu EX37, cand soferii de Prado gri cu geamuri negre merg doar pe contrasens, intr-o incercare futila de a te prinde, si cand soferii de tir fac intreceri pe genul chicken este cel mai bun test pentru un mic SUV cu putere mare si frane bune. In D, cutia reactioneaza confortabil si fara smucituri, dar in DS si kickdown masina se suie bine pe cai si face zgomot si trage si trage si se opreste doar cand o lasi sa respire. Insa, dincolo de toate performantele insa elementul surpriza la EX37 nu sta in fiecare element in parte, ci in modul in care sunt ele combinate. Fara sa conteze neaparat daca iti place sau nu, daca o consideri o gogoasa sau culmea rafinamentului in design, masina are o personalitate puternica. Iar pachetul in sine (design, design interior, inghesuiala placuta cu piele de fante roz, calitatea fabricatiei, performantele pe sosea) este unic pe segment.

Oamenii vor astepta insa un diesel si, pana Renault - Nissan se va indura sa arunce probabil acel V6 despre care se tot vorbeste si pe EX37, masina va ramane undeva rezervata oamenilor care vor ceva mai exclusivist. Consumul real intr-un oras in care fie stai la semafor fie o calci nervor se invarte undeva la 18/20%, dar pe un drum de genul Bucuresti - Pitesti - Sibiu mers cu 140 de km/h pe cruise control pe autostrada si destul de sustinut in rest ajunge undeva la un respectabil 14%.

Iar daca la inceputul testului aveam o problema mare cu felul in care arata, acum imi place mult pachetul, imi place motorul si imi place ca suna la fel cum merge. Tare. As cumpara-o insa doar daca cineva ar renunta pentru mine la tot cromul de pe ea, inclusiv la cel de pe jante.



Costin Giurgea