Scotia e un taram minunat. Pacat, insa, ca acest taram minunat nu s-a inventat pe o planeta unde sa nu ploua cu frig. Nu de alta, dar in momentul in care m-am apropiat prima oara in viata de un Discovery 4, purtam o pereche de pantaloni scurti albastri, in combinatie cu o pereche de Crocsi portocalii, care tocmai inlocuisera o pereche de slapi chiar si mai neadaptati situatiei de pe teren. Chiar daca de data asta motivele aparitiei mele suprizatoare nu s-au circumscris unei ticneli genetice, ci mai degraba unei mici dar suparatoare interventii chirurgicale, rezultatul a fost acelasi: am aruncat o privire zgribulita mai intai la nori, apoi la Crocsi, si mai apoi la degetul bandajat, dupa care mi-am dat seama ca “ar fi bine ca masina asta sa fie cel putin la fel de buna pe teren accidentat precum spera producatorul, caci altfel nu cobor nici mort s-o imping prin noroaiele de pe traseu”.

Din fericire, Discovery 4 a trecut la toate probele de off-road, cu mine la volan, in timp ce ma intrebam usor cu coltul gurii cam cat de fraieri trebuie sa fie cei care o cumpara dar n-o folosesc la toate treburile astea murdare. Desigur, daca te gandesti la rece, sunt prea putini cumparatorii de Discovery 4 care planifica o excursie in Siberia pe Drumul Oaselor ca destinatie de vacanta. Cei mai multi au de facut intre 50 si 100 de kilometri pe zi, pe asfalt. Am inteles, Discovery 4 poate ajunge in off-road acolo unde prea putini au mai calcat vreodata. Masina asta nu numai ca poate merge printr-un rau, isi poate croi drum printr-o mlastina mai mititica de prin Delta si poate, cu siguranta, trece de foarte multe obstacole din Mongolia, dar poate face toate astea cu un sofer imbracat in pantaloni scurti si incaltat in Crocsi, cu conditia ca el sa fi citit inainte care-i treaba cu butonul ala mare si gros de langa schimbatorul de viteze supranumit si “Terrain Response”. Acest buton magic inglobeaza, de fapt, toate cunostintele Land Rover in materie de off-road. Exista un program pentru noroi, unul pentru catarat pe roci si chiar unul pentru dune de nisip, pentru ca tractiunea pe fiecare dintre aceste suprafete are particularitatile ei.

Dar pana acum, experienta cu SUV-uri capabile in off-road m-a invatat ca pe sosea aceste masini nu sunt altceva decat echivalentul unei vaci incapatanate. Asa ca, in ciuda unei experiente absolut incantatoare prin cateva locatii de o frumusete sora cu Monica Bellucci, trebuie sa recunosc ca am iesit cu o mare strangere de inima din mocirla ca sa trec la bucata de test pe aslfalt. De fapt, compromisul pe care Discovery 4 il face ca sa-si croiasca drum in vietile cumparatorilor este cam la fel de reusit ca cel pe care-l face svaiterul care e si branza, dar e si cascaval. Pe dedesubt, Disco are bucati mai noi si mai bune de suspensie, o directie mai precisa si mai prezenta decat generatia anterioara, frane mai mari si un sistem de control al tractiunii mai inteligent. Geometria suspensiei a fost modificata, centrul de greutate coborat, iar barile anti-ruliu intarite.

Desigur, Discovery 4 este tot o masina uriasa, in sensul ca nimeni nu poate contesta asta. Si, dupa cum spun englezii, chiar daca mai e mult loc pana ca cineva sa poata numi un Discovery agil, acum trebuie recunoscut faptul ca masina este previzibila intr-o maniera extrem de linistitoare. E pur si simplu mai buna in toate directiile comparativ cu generatia anterioara. Iar asta nu e putin lucru. an plus, pana si la nivel vizual masina inglobeaza toate lucrurile care ar putea s-o faca foarte dezirabila. Barile fata-spate sunt noi, farurile si stopurile la fel, calandrul este schimbat ca sa fie mai prietenos. Insa cele mai interesante modificari sunt la interior si sub capota, adica fix acolo unde conteaza cel mai mult. Cel putin, pentru aceia care sunt heterosexuali dintre noi.

De data asta, din pozitia soferului poti aprecia mai bine interiorul, pentru ca acum el a fost facut cu foarte mult simt de raspundere. Cel putin din punctul de vedere al materialelor folosite, distanta de la un interior de Discovery 4 la un Range Rover Sport 2010 este mult mai mica decat cea de la Disco 4 la Disco 3, spre exemplu. Mai multa piele, mai mult plastic moale, mai multa atentie la finisaje si nici o crevasa in bord in care sa infigi, din greseala, vreo mana de bebelus. La fel, mai putine butoane inseamna mai mult stil, iar cele 7 locuri posibile inseamna ca versatilitatea a ramas tot acolo unde era, cel putin la masina asta.

Pe scurt, un pachet frumos a carui cireasa de pe tort este un motor nou de 6 cilindri si 3 litri pe care-l cunostem de pe Jaguar XF. Motorul produce aici 245 de cai putere si 600 Nm de cuplu la 2.000 rpm, in conditiile in care 83% din cuplu este disponibil instantaneu, de la relanti. Desigur, pe Discovery 4 motorul nu poate spera la performante de XF, dar cifra de la 0 la 100 de km/h este decenta pentru un monstru de asemenea dimensiuni. Avem 9,6 secunde, dar cifra asta este irelevanta. Adevarata viata a motorului este in reprizele rapide dintre 80 si 130 de km/h, acolo unde ai cel mai mult nevoie sa te joci cu puterea, in depasiri. Dincolo de 140 de km/h, masina incepe sa se simta un pic inconfortabila, dar asta doar daca esti un sofer care intelege cam care e discutia cu tonele si cu viteza si cu franarea. Pentru ca altfel, masina asta este fara probleme mai desteapta decat tine: exista aici pana si un sistem care se numeste IPS (Intelligent Power System), care foloseste alternatorul doar cand este nevoie si care se foloseste si de un mic ambreiaj care decupleaza aerul conditionat atunci cand nu e folosit, pentru a creste eficienta din toate partile.

In concluzie, Discovery 4 este, acum, acea masina perfecta pentru familia care vrea spatiu mult, acces prin toata Romania si o justificare corecta pentru asfalt. De fapt, a devenit atat de buna incat este, probabil, cea mai buna alegere pret/calitate/capabilitati din toata gama Land Rover.



Costin Giurgea