De la prima privire putem observa aerul sportiv pe care il are. Jantele mari combinate cu anvelope cu talon mic. Plus elementele de caroserie - aripi evazate, prize de aer peste tot si orificii de ventilare a sistemului de franare. V8-ul de 4,2 litri, care dezvolta 390 CP, nu intarzie nici el sa ne atentioneze, inca de la pornire, ca este rau. Imediat ce pornim, momentul enorm ne obliga sa stam cu capul pe tetiera la apasarea pedalei de acceleratie la maximum. Insa fiara se imblanzeste mai usor decat credeam, pentru ca, pe viraje, DSC-ul are grija sa nu ma lase sa exagerez.



Fiind si foarte grea, are tendinta de a subvira, iar in virajele rapide nu am avut un sentiment de siguranta. Pe virajele de viteza medie, in schimb, e in elementul ei, atata timp cat nu intreci masura. Cutia este etajata bine, iar in partea manuala ai posibilitatea sa urci in ture mult si sa simti cu adevarat cei 390 CP. Franele Brembo s-au comportat neasteptat de bine, tinand fiara bine de haturi. In partea de off-road, daca avem grija cu ce roti este echipata, ne putem incumeta sa urcam la Babele, pentru ca este dotata cu tot ce-i trebuie: reglaje ale garzii la sol, reductor, reglaje ale sistemului de tractiune, in functie de suprafata de rulare.



In concluzie, de acolo, de sus, de unde am vazut lumea azi, pentru ca pretul acestei masini este de multe zeci de mii de euro, am coborat cu picioarele pe pamant si am platit un radar pe DN 1, pentru ca, deh, nu mi-am dat seama ca aveam peste 100 km/h.

Costin Giurgea