Nu-mi amintesc alte vremuri în care bătaia din segmentul B să fi fost atât de aprigă. Majoritatea producătorilor auto par să fi lăsat baltă proiectele pentru maşinile mari şi premium, investind mai mult ca niciodată în automobilele destinate preponderent traficului urban. Văzând în ce direcţie evoluează aglomeraţia pe şosele, costurile combustibililor şi taxele pe emisii, nu-i pot condamna, sunt sigur că la fel aş fi făcut şi eu, mai ales dacă-mi întreb şi alter egoul ecologist.

Nissan este una dintre mărcile care duc în spate foarte multă experienţă, fapt dovedit şi de noul Micra. Să spun că stârneşte o revoluţie ar fi puţin cam exagerat, dar sigur nu greşesc dacă susţin că ridică serios ştacheta în segment.

Aflat la a patra generaţie, Nissan Micra a renunţat la ochii bulbucaţi şi formele copilăreşti, dovedind o maturizare bruscă şi surprinzător de plăcută. Modelului anterior, indiferent de culoarea aleasă, nu reuşeai să-i ascunzi infantilismul, lucru care nu mai este valabil pentru noul Micra. Foloseşte-ţi imaginaţia şi
închipuie-ţi portocaliul ăsta ca fiind negru, şi brusc ai transformat o minoră într-o vampă cu acte în regulă. Revenind însă cu picioarele pe pământ, Micra se vrea a fi un soi de panaceu, unisex, pe placul tinerilor şi al vârstnicilor, albilor şi negrilor, europenilor şi asiaticilor şamd.
O ţintă periculoasă, greu de atins, care se poate întoarce împotriva ta cu consecinţe mai puţin plăcute. Nu cred că va fi cazul, pentru că deşi se vrea a fi mai serioasă, Micra are în continuare un “vin-o încoace să ne distrăm un pic”, pe care nu ai cum să îl ignori.

Nota asta de sobrietate bruscă se continuă la interior, nu atât la designul habitaclului, cât la partea tehnică.

Inima maşinii, motorul, este un propulsor nou-nouţ de 1,2 litri, cu trei cilindri, care dezvoltă 80 de cai-putere şi emite doar 115 grame de CO2/100km. Consumul mixt declarat este de doar 5 litri/100km, lucru pentru care nu pot băga mâna în foc, pentru că maşina testată încă nu reuşise să strângă la bord nici măcar 500 de kilometri. Însă chiar şi dacă adaug din burtă 10% peste datele din fişa tehnică, tot ajung la un consum de benzină mai mult decât decent. De altfel, brieful pentru dezvoltarea acestui motor a conţinut şi elemente de “cel mai mic consum şi emisii de noxe din clasă”, capitol la care Micra bifează cu succes. Strategia pe termen lung a japonezilor presupune că un motor diesel nu are ce căuta pe această platformă, dar o supraalimentare turbo nu strică niciodată, aşa că ne frecăm deja mânuţele cu bucurie la gândul unui Nissan Micra cu şuierături sub capotă.

Faptul că motorul este în trei cilindri nu este trădat decât de fişa tehnică, vibraţiile lipsind cu desăvârşire în habitaclu. Responsabile pentru acest comportament sunt contragreutăţile arborelui cotit, care compensează dezechilibrul creat de numărul impar de biele. Alte artificii care merită menţionate sunt pistoanele cu un alezaj special, segmenţii din DLC (carbon-diamant) şi pompă de ulei cu volum variabil. Nu le-am menţionat pentru a mă băga în seamă, ci pentru a justifica cele 30 de procente reduse la frecările importante din motor. Şi dacă tot am adus vorba de reduceri, arunc în discuţie şi cele 2,2 kilograme ale rezervorului, cele 3,2 kilograme ale eşapamentului, cele 9 kilograme ale suspensiei faţă şi cele 2 kilograme ale plafonului. Una peste alta sau, mai bine spus, unul peste altul, toate aceste kilograme mai puţine faţă de modelul anterior coboară masa totală a maşinii la 915 kilograme.

Poate că această masa redusă sau poate raza de bracaj infimă (4,65 metri – cea mai mică din segment), mi-au confirmat sentimentul că Micra este o maşină agilă şi dinamică, uşor de manevrat şi promptă în reacţii. O să placă de minune domniţelor care preferă să-şi antreneze musculatura în sala de aerobic, nu trăgând de spiţele volanului. Şi, în plus, marea surpriză pe care Micra a pregătit-o sexului frumos (a se citi “sexului nepriceput la parcări”), dar nu numai, este sistemul Park Assist, care este unic în segmentul B (ştiu că este plictisitor să tot repet asta la fiecare a treia frază, dar nu am ce face, este adevărat). Acest Park Assist are menirea de a informa şoferul/şoferiţa cu privire la dimensiunea spaţiilor de parcare în care Micra ar putea intra sau nu. Concret, în timpul vânătorii unui loc de parcare, activarea sistemului prin apăsarea unui buton duce la transformarea maşinii într-un mare sonar, care detectează locurile libere şi dimensiunile lor. Bineînţeles, nu face asta pe o rază de 100 de kilometri, ci doar în stânga sau în dreapta maşinii, în funcţie de partea pe care şoferul a activat-o folosind indicatorul de semnalizare. După care, începe spectacolul.

Pentru un spaţiu mai mare cu 100 de centimetri decât lungimea maşinii, bordul va indica un optimist OK. Pentru un spaţiu mai lung cu 60-99 de centimetri, vei primi un provocator DIFICIL, iar pentru ceva sub 60 de centimetri, maşina te va demoraliza cu un NU ESTE INDICAT.

Aceste niveluri de toleranţă pot fi reglate în funcţie de cât de Schumacher se crede omul din spatele volanului: Începător, Normal sau Avansat. Am o vagă bănuială că toată lumea va alege modul Avansat, pentru că este o chestiune de orgoliu care nu poate fi învinsă, însă asta este o cu totul altă discuţie, demnă de cabinetul şi canapeaua unui psiholog.

Mai ales că ai mari şanse să ajungi acolo după ce Micra îţi va ura un sincer La Mulţi Ani cu ocazia zilei de naştere. Dacă eşti puţin mistic şi îţi place Star Trek, vei crede că ţi-ai pierdut minţile sau că maşina ta a prins viaţă. Dacă ţi-ai luat însă timp să răsfoieşti manualul de instrucţiuni, vei ştii că nu este decât una dintre numeroasele funcţii ale sistemului multimedia Nissan Connect, care mai are, printre altele, şi abilităţi de navigaţie şi Bluetooth, dar şi mufe Aux-in şi USB.

Trăgând linie şi punând punct, constat că a patra generaţie a lui Nissan Micra a venit pe lume mai pregătită ca oricând pentru a convinge, aşa cum am mai spus, şi fete, şi băieţi, şi mere, şi pere, şi lupi, şi capre. Singurii care vor plânge după modelul anterior vor fi probabil sugarii, supăraţi că vreunul rău intenţionat le-a furat suzeta,
înlocuind-o cu o jucărie mai serioasă.

Un ultim argument de luat în consideraţie ar fi cel al preţului, subiect sensibil în aceste vremuri tulburi. Ei bine, preţul cerut de Nissan pentru Micra este de 7.800 de euro (cu TVA inclus, dar şi cu trei prime de casare), o sumă corectă pentru ceea ce oferă versiunea în cauză: aer condiţionat, ABS, ESP, 6 airbaguri, radio CD, Bluetooth şi computer de bord.

Şi oricât de mult urăsc să recunosc, trebuie să admit că mi-a cam rămas gândul la promisiunea motorului turbo, care pus pe o maşinărie atât de uşuratică ar trebui să livreze nişte senzaţii interesante. Desigur, preţul trebuie plătit, pentru că oricât de mult s-ar strădui, inginerii nu au cum să păstreze acelaşi consum, ceea ce îmi creează mie un disconfort psihic legat de golirea rezervoarelor de petrol. Dar după o scurtă resetare, am găsit şi soluţia: scot bicicleta la înaintare de luni până vineri, iar în week-end scot bestia la plimbare. Mă rog, nu o să fie tocmai un balaur, dar de distractiv o să fie distractiv. Şi o să aranjez să-mi spună La Mulţi Ani în fiecare zi.



Florin Popa