Înainte să vină în București, Evoque a făcut ceva drumuri prin lume. TopGear a dus mașina prin munții Scoției, de-a lungul unui ghețar prin Islanda, pe dunele-mamut din Dubai și, mai relevant pentru povestea de aici, chiar și în Las Vegas, unde omul din spatele volanului a fost acostat de un american de aproape 2 metri pe 2 metri. Cetățeanul respectiv a insistat să cumpere mașina, chiar și cu 90.000 de dolari, pe loc, chiar dacă știa că prețul la vânzare nu era mai mult de 50.000-60.000. Cam ăsta e genul de reacții pe care îl generează Evoque. Și, din fericire pentru Range

Rover, este genul de reacție pe care o generează peste tot în lume.
Unii au o problemă în a o încadra lângă modele concurente. Hatch? SUV? Crossover? E complicat de răspuns la întrebarea asta, dar ideea e simplă. După criterii dimensiuni/motoare/ prețuri, stă lângă BMW X1 și Audi Q3. Dar din punctul de vedere al designului, Evoque joacă într-o ligă unde nu mai e nimeni. Nimeni. Absolut nimeni.

Cu o apariție care nu se diferențiază aproape deloc de conceptul care a făcut pe toată lumea curioasă, mașina săgetează inimi mai rapid decât un Cupidon în erecție. E închegată, e desenată cu filmele SF în suflet și, cel mai important pentru oamenii care apreciază sportivitatea, nu e mare nici în realitate și nu pare exagerat de mare nici în fotografiile de studio în care nu ai un obiect de referință lângă. Cât despre impactul pe care-l generează în traficul din România, lucrurile stau destul de simplu. Singura mașină care a mai întors capetele oamenilor în manieră comparabilă a fost X6, când am scos prima mașină din România pe străzile Bucureștiului înainte de lansare. Lumea vrea să știe instantaneu ce e, cât costă, cât bagă și ce motor are. A, și cât de repede vine.

Odată ce răspunzi la aceste întrebări, îți dai seama cam cât de mare este panica pe care a băgat-o Range Rover cu mașina asta în clientul potențial de SUV mic. Lăsând la o parte imaginea de fashionistă pe care o are mașina sau atracția pe care o generează către toate fetele drăguțe născute ca să primească mașini cadou, și uitând chiar și faptul că Victoria Beckham i-a asistat pe designerii de interior, iar Range Rover a promovat toată treaba asta, tot rămâne o bucată imensă de oameni, formată din bărbați în toată firea și/sau femei cu decizia de cumpărare în mână care pur și simplu vor vrea să aibă mașina asta, la fel cum vor să aibă ultimul gadget Apple. Range Rover a apelat cu mașina asta la un mecanism de seducție de genul ”trebuie să-l am”, la care cel mai important element este, fără îndoială, designul.

Din fericire pentru ei, toți oamenii care au lucrat la Evoque se pare că au făcut o treabă splendidă. O fi mașina asta un Range Rover, dar dacă o calci pe coadă pe viraje o să ai senzația că mergi cu un hatch mai mare. E dezarmant de frumoasă la mers. Suspensia e adorabil de maleabilă, efectul de amortizare a denivelărilor este fenomenal. Merge impecabil pe cel mai prost asfalt și este confortabilă fără a fi vreo secundă nesigură pe drumurile de macadam. Mulțumită amortizoarelor sistem “MagneRide” de a treia generație și sistemului de tracțiune integrală care îți permite să setezi modul de tracțiune conform cu suprafața de rulare, Evoque pare a fi cel mai capabil mic Hot Hatch SUV Crossover (sau cum vrei să-i spui) de pe piață, în teren accidentat. Deși nu pare a avea o gardă la sol impresionantă, modul în care e distribuită puterea la roți scoate mașina din noroaie în care n-ai putea să calci fără cizme de cauciuc până la genunchi. Iar dacă ai chef să o sui pe dealuri cu iarbă udă, poți s-o faci fără probleme. În mod absolut uluitor (și nici nouă nu ne vine să credem că scriem asta) e impecabilă pe orice fel de suprafață de rulare și reușește să transmită senzația asta celui de la volan într-o finețe pe care n-am mai întâlnit-o decât la un hotel de cinci stele cu design erotic din Berlin. Dacă ești bărbat și ai avut vreodată o glandă fizz, atunci mașina asta o să ți-o gâdile. Iar dacă ești femeie și intri în mașina asta, ți se va lumina fața ca și când ai intra într-un salon de masaj în Thailanda. La senzația asta nu contribuie doar materialele: toate lucrurile pe care pui mâna (bord, uși, volan, comenzi) sunt extrem de plăcute la pipăit, dar senzația majoră este dată de modul în care se încadrează ele vizual. Deși până la urmă ai în mână tot un volan, un bord, niște butoane și un touch screen, ele sunt desprinse din Gattaca.

În portbagaj nu-ți va intra un ciobănesc german, dar un golden retriever intră sigur și se mai și asortează frumos, dacă iei interiorul potrivit. Pasagerii din față au vizibilitatea potrivită, iar în spate stau fie doi adulți și un copil pe mijloc fără a veni unul peste altul în curbe (dacă optezi pentru bancheta cu trei locuri), fie doi adulți, în mod confortabil spre SF, dacă optezi pentru a avea două scaune separate. Din punctul de vedere al dimensiunilor, dacă nu ai planuri să-l transporți pe Ghiță Mureșan pe locurile din spate, totul ar trebui să fie Ok. Din cauza montanților lați și a geamurilor înguste, care se ocupă să dea linia de design despre care vorbeam mai devreme, vizibilitatea șoferului în spate este mai degrabă limitată.

Prețurile pentru Evoque merg de la 35.824 Euro (2.2 eD4 Pure) până pe la 53.816 (2.0 Si4 Prestige). Cele două dieseluri din listă se vor ocupa cu majoritatea vânzărilor și vor provoca în brand managerii de la concurență exclamații admirative de genul “cât de deștepți au fost să pună un diesel așa de mic pe mașina asta, o să rupă la vânzări”. De fapt, motorul diesel este același 2,2 litri, dar vine în două variante de putere, 150 și 190 de cai. Iar dacă ai chef să atingi suta în 7,1 secunde, ai la dispoziție varianta benzină de 240 de cai turbo, cu care ai șanse mai mari să faci pasagerii să se închine. Amin.
 



Costin Giurgea