La o primă impresie, ai senzaţia că Renault Kangoo e o dubă ‒ ca şi Kangoo Express, de altfel ‒ doar că primul menţionat are mai multe geamuri şi câteva scaune în plus. Bine, asta dacă te joci puţin cu imaginaţia ta şi înlături din ecuaţie jantele şi partea frontală redesenată. Aşadar, m-am întrebat dacă merită să dai câteva mii de euro pentru o banchetă şi câteva geamuri în plus. Iar răspunsul este mai degrabă unul surprinzător. Dar înainte de a-l da, aş vrea mai întâi să-l explic.

Da, poate că nu este cel mai atrăgător vehicul de familie din câte există pe piaţă, cu toate că noul design îl ajută mult şi îl distinge de varianta Express. Dar adevărata frumuseţe, în cazul ăsta, se ascunde la interior.

E impropriu zis, totuşi, că se ascunde, pentru că mulţumită parbrizului, lunetei şi geamurilor ‒ care te duc cu gândul la vitrinele patiseriilor franţuzeşti ‒ este destul de vizibilă. Spaţiul este mai mult decât suficient, din oricare considerent l-ai analiza. Indiferent pe care scaun te vei poziţiona, vei avea loc să-ţi întinzi şi picioarele puţin. Acesta este rezultatul (îmbucurător) al unui ampatament de 2697 mm şi al lipsei tunelului median, care-ţi dă senzaţia de autobuz ‒ unul care, deşi are puţin peste patru metri lungime, n-o să ţină niciunul dintre cei cinci pasageri cu genunchii la piept sau cot în cot, înghesuiţi unul în altul.

Iar similitudinile cu un autobuz nu se opresc aici. Noul sistem de suspensie de la Renault are grijă să atenueze protuberanţele sau concavităţile drumurilor naţionale în aşa fel încât să nu le simţi ca zdruncinături, ci mai degrabă ca un gol de aer atunci când zbori cu un jet. Plusul de confort are ca revers lipsa de agilitate, dar, dacă te bate gândul să te arunci pe serpentine cu o maşină din asta (eventual plină cu pasageri), atunci probabil ai fumat ceva necorespunzător. Nu te gândi că o să zbori cu Kangoo, pentru că nici forma de dulăpior şi nici motorul dCi de 1,5 litri nu te vor lăsa să depăşeşti 170 km/h, chiar şi în cea mai puternică versiune a sa, cea de 110 CP. Aceştia, împreună cu un cuplu de 240 Nm, asigură transportul unei sarcini utile de până la 663 de kilograme, cu cerinţele de combustibil care se învârt în jurul valorii reale de 7 l/100 km.

Poziţia la volan este excelentă, dar ergonomia consolei lasă în continuare de dorit, iar protecţia schimbătorului de viteze are un exces de piele care te va împiedica să prinzi cum trebuie inelul schimbătorului pentru a comuta în marşarier. Însă nu sunt atât de grave încât să-ţi afecteze chi-ul pe care îl ai când te afli la volanul lui.

Pentru toate cele menţionate, preţul de pornire (pentru pachetul de top) este de nici 18.000 de euro. Adică o ofertă pe care niciun tată nu ar trebui s-o treacă cu vederea.



Andrei Åžtirbu