Ma numar printre cei care isi schimba comportamentul la volan, in functie de masina pe care o conduc. Si nu este vorba neaparat de stilul de condus, cat mai ales de starea de spirit pe care ti-o induce masina. Urcand la volanul unui Subaru Outback 2.5i, cutie automata cu patru rapoarte, am avut sentimentul ca sunt un om “asezat”, cu credit ipotecar si casa moderna, care isi duce copiii la scoala, iar in weekend face excursii cu familia prin tara. Contribuie la aceasta senzatie si aspectul de “urias bland” al masinii, mai ales ca versiunile de benzina nu sunt dotate cu priza de aer de pe capota, care sa-i confere un look agresiv.

Interiorul crem in doua tonuri de culoare este odihnitor pentru ochi, iar habitaclul se prezinta user-friendly, la fel ca si instrumentele de bord. Cuplezi pe modul Drive, iar pedala de acceleratie este foarte sensibila, chiar nervoasa pentru o masina de familie. Ceea ce contrasteaza cu restul treptelor, care sunt lungi, iar cutia automata le schimba “in sus” cu oarecare lentoare. Dar Subaru nu a gandit rapoartele din cutie pentru plecari sportive de la semafor. Treapta intai ar trebui sa fie ideala atunci cand iti montezi optional carligul de remorcare si tragi dupa tine o rulota. Daca insa pe modul Manual, fara rulota, si nu vrei ca micii tai pasageri sa-si verse milkshake-ul pe hainute, poti sa pornesti lin de la semafor in treapta a doua. Este un truc pe care nu-l gasesti in cartea tehnica a masinii, dar proprietarii de Outback il cunosc.

Puterea de 173 de cai este bine proportionata cu dimensiunile masinii, iar tractiunea integrala te face sa-i simti tragand in atelaj la fiecare roata. Motorul boxer pe benzina este atmosferic si foarte capabil. Dupa ce depasesti revolta de a plati taxe cu varf si indesat pentru cilindreea de 2.457 cmc, poti sa te bucuri de faptul ca motorul nu se intrebuinteaza prea mult la vitezele la care esti in croaziera. Pe autostrada, la 130 km/h, esti la 3.000 rpm, adica nici nu ai ajuns la jumatatea turometrului.

Garda la sol de 20 cm si gandul ca dedesubt nu atarna diferentiale sau alte organe mecanice este reconfortant cand intri pe drumuri forestiere. Dar cu asemenea garda la sol la o caroserie lunga de 4,7 metri si cu o suspensie moale, este de ajuns sa traversezi niste linii de tramvai cu peste 40 km/h ca masina sa se lase cand pe puntea fata, cand pe spate, ca o barcuta in tangaj.

De ce insa nu vedem foarte multe Outback pe soselele noastre? Singurul lucru care imi vine minte este ca nu suna foarte cool sa te auzi spunand “Am un Outback”. Ce-i drept, pare o marturisire ca suferi de o malformatie a spatelui, altfel masina este foarte bine inchegata.



Mihai Dumitru