Din parcare am avut impresia ca ma studiaza. Este micut, conform standardelor actuale, compact si pare un pachet de muschi. Probabil, din cauza jantelor de 18 toli de culoarea titanului. Profilul anvelopelor este foarte jos, iar acestea sunt suficient de late pentru a permite o aderenta demna de o masina de raliu.



Privit din exterior, pare o masina sport. La interior, tapiteria, ce aminteste de prima generatie GTi a legendarului Golf, trezeste nostalgie, mai degraba, decat senzatii sportive. Nu are alcantara pe bord ori centuri cu prindere in patru puncte. In schimb, are o personalitate ce trece dincolo de aspect si trezeste amintiri inexistente in orice alta imprejurare.



M-am asezat pe scaun, mi-am reglat pozitia la volan si am pornit motorul. Nu are sunetul unui 911, dar suna placut, mai ales pentru un „4 in linie”. Turbina intra in actiune foarte devreme, dar exista, totusi, o mica intarziere, sesizabila mai ales de persoanele obisnuite cu motoarele aspirate.



La 50 km/h, pe Magheru, lasa impresia unui pitbull care isi urmeaza stapanul de nevoie, pentru ca altfel nu ar iesi din casa. La 120 km/h, pe autostrada, pare mai degajat, iar la 200 se simte chiar bine. Scaunele te tin strans, nu cumva sa pici in viraje, iar centurile sunt suficient de puternice pentru a-ti disloca o coasta-doua, daca ai curajul sa intri cu 140 intr-o serpentina.



Capacitatea portbagajului sau modularitatea interioara sunt capitole prea putin interesante pentru un sofer/pilot de GTI. Se pare ca, dupa multi ani in care a fost pe o panta descendenta, mai ales dupa aparitia GSI-urilor Opel, or RS-urilor Peugeot, Volkswagen este gata sa-si redobandeasca pozitia fruntasa in categoria inventata chiar la Wolfsburg.

Oricum, asta conteaza mai putin. Ce conteaza sunt lucrurile pe care le simti direct sau indirect la volanul acestei masini.



In mod direct, simti adrenalina si efectele acceleratiei si deceleratiei pe un parcurs virajat. Indirect, simti goliciunea portofelului cand privesti valoarea consumului instantaneu, sau chiar pe cea a valorii medii, care nu vrea sa coboare sub 25 l/100 km! Incredibil, dar asta e adevarul. Nu mi-a venit sa cred ca un motor turbo, de doi litri poate consuma mai mult decat unul de 3 litri aspirat. Pana pe serpentinele dinspre Cota 1000, din Sinaia, si retur a consumat benzina mai repede decat bea apa un cal dupa cursa. Acum nu stiu daca imi place. Performantele sunt OK. Senzatiile, la fel. Problema este alta. Chiar vreau asa ceva?

Costin Giurgea