In 1958, URSS avansa aliatilor vestici propunerea de reunificare a celor doua Germanii intr-o confederatie si semnarea tratatului de pace. Obiectivul ascuns pe care il urmarea diplomatia sovietica era sa incurce noua Germanie unificata intr-o retea strinsa de obligatii fata de Moscova, mostenite de la Germania comunista. In replica, occidentalii s-au folosit de Formula 1 drept pion pe tabla de sah a “Razboiului Rece”, organizind Marele Premiu al RFG, pe 2 august 1959, in Berlinul de Vest, enclava capitalista din RDG. Ei se jucau cu nervii Armatei Rosii aducandu-i sub nas mica burghezie a F1! Teatrul acestei umiliri a sovieticilor pe scena internationala a fost circuitul AVUS. Folosind ca pretext vizionarea cursei din tribunele circuitului, multi cetateni est-germani au cerut azil politic in RFG. Aceasta hemoragie de tehnicieni, profesionisti si intelectuali reprezenta pentru statul comunist o intolerabila paguba morala si materiala. Formula 1 mai turna o picatura de acid in relatiile Est-Vest! Razboiul declaratiilor si al notelor verbale a continuat pana intr-o noapte de la jumatatea lunii august 1961, cand germanii din Est au construit un zid pentru a-i separa pe occidentali de sectorul oriental al Berlinului. Doua luni mai tarziu, la sfarsitul lui octombrie, americanii si sovieticii au mers si mai aproape de marginea prapastiei, infruntandu-se cu tancurile in fata punctului de trecere de pe Friedrichstrasse. Chiar si inainte de 1959, povestea circuitului AVUS era incarcata de istorie si politica. “Automobil Verkehrs und Übungs Strasse” din Berlin era o pista de incercari pentru masini de strada si competitie. Kaiserul aproba in 1913 constructia sa, finalizata abia in 1921. In perioada 1915-19 au lucrat inclusiv prizonieri de razboi rusi. Initial, AVUS consta in doua linii drepte de 9 km, unite prin doua viraje tip “ac de par”: la nord Charlottenburg si Nikolasse in sud. Pilotajul nu punea mari probleme pe un astfel de circuit, dar configuratia pistei a capatat o mare doza de personalitate in 1936, cand Adolf Hitler in persoana a dat ordinul de a inalta marginea a virajului de nord la 43,6 grade! Spre a-l face mai spectaculos… Intreaga portiune, denumita instantaneu de piloti “Zidul Mortii”, a fost pavata cu caramizi rosii. Concurand in 1959 pe AVUS, celebrul pilot englez Stirling Moss a declarat ca are o inclinatie “criminala”. Se punea in primul rand problema pneurilor. Rezistau la vitezele atinse pe liniile drepte si la fortele salbatice care preseaza masinile pe “Zidul Mortii”? De asemenea, daca pilotul intra prea tare pe portiunea suprainaltata, el decola ca pe o rampa de lansare, din lipsa oricaror parapeti de protectie pe margine. Cei care pilotau acei monstri mecanici aveau curaj nebun. Un fapt ce evidentia tensiunile “Razboiului Rece” a fost acela ca dupa 1945, virajul sudic al circuitului a intrat in sectorul sovietic al Berlinului, a carui administratie a refuzat sa-l puna la dispozitia pilotilor. Astfel ca s-a construit unul nou, scurtand traseul de la 19,3 km la doar 8,3. Pentru ca le amintea germanilor de Hitler, “Zidul Mortii” a fost demolat in 1968, lasand loc autostrazii A115, in prelungirea celor doua linii drepte. AVUS a dat batai de cap la nivel politic si dupa reunificarea Germaniei, de exemplu opozitia grupului parlamentar al ecologistilor la organizarea cursei de turisme (DTM) din aprilie 1996. La acea data, devenise un circuit stradal, ce abia depasea 2 km, cu multe viraje stranse, tip “ac de par”. Motiunea era atunci respinsa la vot in Senat, dar lupta “verzilor” a continuat pana in 1998, cind au obtinut dezafectarea pistei. Erau stersi cu buretele 77 ani de curse pe AVUS. A ramas numai turnul de control, pentru care se aduna fonduri in vederea amenajarii unui muzeu.