... pentru a câştiga însă, trebuie să duci o luptă este acerbă; în fiecare an din ultimii 62, competiţia s-a lăsat cucerită doar de piloţii cu sânge rece.

Primul care a spart gheaţa, la propriu, a fost suedezul Per-Frederik Cederbaum, în 1950, la volanul unui BMW 328. Faptul că BMW-ul a fost proprietate personală – iar el un pilot amator – nu l-a oprit să rămână în istorie.

Åži ce mai istorie...

Exact în 1973, anul inaugural al WRC, Raliul Suediei a intrat în calendarul competiţional şi a crescut în notorietate pe măsură ce anii au trecut.

O competiţie în care suprafeţa de rulare este înghețată și acoperită cu zăpadă, în care nămeții maschează şanţurile şi gropile, în care poleiul te aruncă în munţii de zăpadă – toate astea având loc la o temperatură de -30 de grade Celsius – îşi câştigă foarte rapid notorietatea.

Raliul Suediei este un loc unde şi cei mai experimentaţi piloţi sunt reticenţi în a-şi arăta talentul. Stig Blomqvist n-a fost unul dintre acei piloţi timizi, iar în anul 1973, la volanul unui Saab 96v4 în 2 timpi, a arătat tuturor cum se câştigă renumitul raliu, continuând să facă asta încă de vreo 5 ori, inclusiv la volanul unui Sport Quattro. Oare TopGear Stig o fi fost cumva construit genetic după Blomqvist?...

De-a lungul timpului mulţi piloţi de renume şi-au încercat norocul în a cuceri Raliul Suediei – piloţi precum Walter Röhrl, Michèle Mouton, Colin McRae şi Richard Burns – dar raliul n-a cedat decât în fata nordicilor, piloţi cu sânge rece, norvegieni, suedezi, finlandezi, piloţi al cărui nume se termină în ,,son" sau ,,nen". Și Loeb.

Dar chiar şi aşa, Sébastien a reuşit să-şi treacă doar o victorie în palmares şi asta acum opt ani. Până acum, o victorie care (încă) nu a avut repetitivitate. Cu toate că preferații sunt piloții nordici, nu este exclus să avem parte de excepții anul acesta. Deocamdată, Mikko Hirvonen e câştigătorul en-titre.

Bunătăţi pentru final – Raliul Suediei atacat de maşinile de grupa B: