Munchen - Nurburgring - 520 km
Testele pe circuit - 100 km

Raporteaza Giurgea
Moto: This will be a day long remembered.

Drumul
Prima jumatate de traseu a fost impanzita de limitari la 80 pe zone unde se lucreaza, iar bucatile de doar 2 benzi au fost mult mai multe decat cele cu 3. (auzi cum vorbeste asta - a iesit de doua zile din romania si nu-i mai ajung autostrazile cu doar doua benzi. hai sictir). Radarele nu sunt o problema. Cel putin pana acum, nu ne-a oprit nimeni si speram cu tot sufletul nostru de copii sa nu ne trimita nici vederile prin posta acasa. Asfaltul, de asemenea, nu este o problema nici el. In afara de zonele unde se lucreaza, unde mai e posibil sa prinzi denivelari suparatoare, in rest ai putea sa mergi cu 250 constant, daca n-ai intalni alti participanti la trafic. Problema principala si generatorul de stres maxim pentru individul care vrea sa ajunga si el, ca omul, la cel mai tare circuit din lume, o constituie femeile care conduc autovehicule pe soselele din Romania. Cine ma cunoaste stie ca nu sunt misogin deloc, dar dupa ce stai cu 100 la ora in spatele unei fete vreme de 30 de kilometri pana se hotaraste ca nu e riscant sa schimbe banda, ajungi sa spui lucruri pentru care trebuie sa-ti ceri scuze dupa ce-ti trec nervii. Zau asa, ar trebui sa le aduca cineva la scolarizare in Romania, sa invete cum se conduce.

Echipa
Ziua 3 a inceput plictistor pentru colegul meu Florin Popa, pentru ca am stat la un hotel care nu mai avea nevoie de nici o reparatie. Dupa ce a analizat posibilitatea de a instala un aer conditionat in 20 de minute si a conchis ca n-avem buget pentru asta, Popa mi-a facut patul, pana am iesit din dus. De plictiseala. In camera cealalta nu stiu exact ce s-a intamplat (si sunt convins ca e mai bine asa), dar stiu ca Foto a dormit aproape tot drumul in dreapta pana la circuit, iar Ionut s-a bucurat de prima lui zi de munca. Cu camera in mana adica.

Circuitul
73 de viraje intinse pe 20,8 kilometri fara limita de viteza cu diferente de nivel de pana la 300 de metri si atatea curbe oarbe incat nu e cazul sa te bazezi pe memorie, pentru ca o sa le incurci intre ele pe primele 50 de tururi. De fapt, oficialii spun ca abia dupa 70-100 de tururi e recomandat sa incerci sa dai totul din tine. Pana atunci, cel mai indicat este s-o arzi frumos pe margine si sa te tot invarti pana inveti ceva. Desigur, un tur costa 22 de euro - asa ca 100 de tururi e o investitie considerabila, si asta doar daca mergi la plimbare. Pentru ca daca vrei s-o arzi pilot, intra in joc toate celelalte costuri aditionale, incepand de la cauciucuri si terminand cu piese de schimb pentru masina.

Dincolo de toate lucrurile astea, care suna interesant si atragator de la sine, sta insa imensitatea responsabilitatii care te cuprinde cand intri pe Ring. Aici ai o singura limita, aia pe care ti-o impui singur. Iar in momentul in care realizezi ca un motociclist te depaseste cu 200, aplecat, intr-un viraj pe care tu nu-l cunosti dar in care ai intrat cu 120, e foarte posibil sa nu vrei altceva decat sa ajungi mai repede in parcare.

Inca nu s-a asezat foarte bine senzatia, si inca nu-mi dau seama daca e bine sau nu ce se intampla aici. Dar acolo, in adancul meu, stiu sigur ca Nurburgring este, de fapt, un drog. E nebunie combinata cu dementza combinata cu suparare pe viatza combinata cu adrenalina combinata cu extaz combinata cu sex combinat cu sex oral combinat cu bungee jumping combinat cu cocaina. Drept pentru care, pur si simplu, mai vreau.