Un rezultat pozitiv la testul rapid nu este suficient pentru a trimite un șofer în judecată pentru conducere sub influența drogurilor. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că anchetatorii trebuie să dovedească două lucruri: că substanța se afla în corpul șoferului și că putea să-i afecteze capacitatea de a conduce.

Razii de tipul celor din ultimul weekend, desfășurate în mai multe județe, readuc în discuție testările pentru droguri la volan. În Prahova, polițiștii au făcut pe 7 și 8 noiembrie 29 de testări pentru substanțe psihoactive. În aceeași perioadă, la Galați, au fost 12 astfel de testări. Pentru șoferii la care testul iese pozitiv, însă, rezultatul de pe aparat este doar începutul unui drum lung. Iar acest drum s-a schimbat semnificativ după o decizie a instanței supreme.

Ce a decis Înalta Curte

Până la Decizia Înaltei Curți, instanțele erau împărțite. Unele considerau că simpla prezență a drogului în sânge ajunge pentru condamnare, oricât de mică ar fi concentrația. Altele cereau dovada că substanța îl putea afecta pe șofer la volan.

Prin Decizia nr. 25 din 27 ianuarie 2025, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept al ÎCCJ a stabilit că pentru existența infracțiunii de conducere sub influența drogurilor „este necesar să se constate atât prezenţa în probele biologice a substanţei psihoactive, cât şi aptitudinea acesteia de a putea determina afectarea capacităţii de a conduce a autorului faptei”. Decizia a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 70 din 28 ianuarie 2025 și este obligatorie pentru toate instanțele de la acea dată.

Cu alte cuvinte, nu orice urmă de drog găsită în organism înseamnă automat infracțiune. Contează ce anume s-a găsit și unde. În considerentele deciziei, judecătorii au preluat opinia Institutului Național de Medicină Legală. Dacă în sânge apare substanța activă, șoferul este considerat sub influența ei. Același lucru este valabil pentru metaboliții activi aflați peste pragul de detecție. Metaboliții inactivi și urmele găsite doar în urină sau în păr arată, în schimb, un consum mai vechi, ale cărui efecte au trecut.

De ce testul rapid nu spune totul

Testul salivar folosit de polițiști în trafic indică doar că o anumită substanță este prezentă. Nu măsoară cât de mult și nu arată dacă substanța mai produce efecte. În plus, aceste aparate pot da și rezultate fals pozitive. Specificațiile unor teste arată, de exemplu, că o concentrație mare de MDMA în urină poate fi citită drept metamfetamină.

De aceea, după un test pozitiv, șoferul este dus la spital pentru recoltarea probelor biologice, iar acestea sunt analizate în laborator. Pedeapsa pentru conducerea sub influența drogurilor este, potrivit art. 336 alin. (2) din Codul penal, închisoarea de la 1 la 5 ani, la care se adaugă interzicerea unor drepturi. Din iunie 2024, instanța nu mai poate amâna aplicarea pedepsei pentru această infracțiune. Miza analizelor de laborator și, ulterior, a raportului de expertiză este, așadar, foarte mare.

Ce fac instanțele în practică

În hotărârile pronunțate de la publicarea deciziei se conturează două direcții. Atunci când expertiza medico-legală, cerută adesea chiar de șofer în timpul procesului, nu poate stabili că substanța găsită îi putea afecta capacitatea de a conduce, se pronunță achitarea. Motivul invocat este că fapta, fără acest element, nu mai este prevăzută de legea penală.

Pe de altă parte, atunci când în sânge apare chiar substanța activă, unele instanțe consideră că prezența ei este suficientă, chiar și la concentrații mici. Instanțele au condamnat astfel de șoferi chiar și atunci când expertiza nu a confirmat o afectare propriu-zisă. Practica nu este, deci, unitară, iar rezultatul depinde mult de ce arată analizele și de felul în care sunt formulate obiectivele expertizei, adică întrebările la care trebuie să răspundă medicul legist.

Ce înseamnă pentru șoferi

Pentru a înțelege ce schimbă concret decizia, l-am contactat pe avocatul Vasile Nester, fondatorul Cabinetului de Avocatură NESTER din București, a cărui activitate este dedicată exclusiv dreptului penal. „Decizia Înaltei Curți nu a stabilit un prag numeric pentru fiecare drog, așa cum există la alcool. A stabilit însă că acuzarea trebuie să dovedească și aptitudinea substanței de a afecta conducerea, nu doar prezența ei. Aici expertiza medico-legală are un rol esențial. Dacă specialiștii nu pot stabili că substanța găsită era aptă să afecteze capacitatea de a conduce, fapta nu mai întrunește condițiile infracțiunii. În faza de urmărire penală, procurorul dispune clasarea, iar dacă dosarul a ajuns deja în instanță, judecătorul pronunță achitarea”, explică avocatul specializat în dosarele de droguri la volan.

Pentru șoferi, concluzia practică este că un test salivar pozitiv nu echivalează automat cu o condamnare. Totuși, consumul de droguri urmat de condus rămâne una dintre cele mai riscante decizii pe care le poate lua cineva la volan. Efectele unor substanțe pot dura multe ore, iar analizele de laborator pot găsi substanța activă în sânge mult după ce șoferul crede că nu mai este afectat.

 

Despre autor

Toate articolele autorului